marți, aprilie 17, 2012

Iertarea

E atât de uşor să fim răutăcioşi, să-i blamăm pe cei din jurul nostru, ignorându-ne şi iertându-ne propriile fărădelegi...

...

Citeam mai devreme o cărticică superbă pe care am primit-o de la un călugăr. Este despre IERTARE. Da, şi citeam, citeam, citeam... şi mi se trezeau sentimente de vinovăţie, de compasiune, de milă faţă de mine însămi... şi când să o termin, mi-am amintit de un incident de la un examen, incident ce m-a marcat de atunci şi mi-a jignit întreaga fiinţă, ori mai bine zis întreg orgoliul, şi de care îmi amintesc de fiecare dată când mai citesc câte o carte.

...

E greu a ierta cu adevărat. Degeaba stăm tăcuţi, degeaba nu precizăm, atâta timp cât ascundem în interior supărarea şi regretul reacţiei. Este adevărat, nimănui nu îi pasă de cine sunt cei din jurul său, nimeni nu are demnitatea de a aprecia sincer oameni despre care nu ştie nimic, nimeni nu are de unde să cunoască adevărata valoare... şi majoritatea tindem să catalogăm şi să etichetăm conform teoriei maselor... şi doare. Toată viaţa m-am zbătut să fiu excepţia de la regulă, să nu aparţin unor generalizări... şi numai de ele mă izbesc.

Dar din păcate nu putem evita asta. Mi-aş dori să pot ierta... cu adevărat. În general pot, dar unele lucruri sunt aproape inadmisibile.

Când nu cunosc, mai bine tac din gură.

Niciun comentariu:

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...