Citeam ceva povestiri cu tâlc să uit că nu mă simt tocmai grozav... și am dat întâmplător peste o astfel de istorioară ce începea cu niște versuri pe care mi le cânta mereu mami când eram mică.
Moment de melancolie...
Nimeni nu o spune și nu o fredonează precum mami...
... vocea copilăriei mele, cele mai calde și mai dulci tonuri...
Am căutat acum piesa pentru a-mi aminti cum era linia melodică... și o ascult, dar nu se compară cu vocea angelică a iubitei mele mame. Cu toate astea, piesa principală îmi răsună în timpan pe fundal, iar ca voce principală o aud pe a ei, scoasă din memorie, dar bine conservată, ca o icoană, ca o cântare sacră.
Te iubesc mami :).
Moment de melancolie...
Nimeni nu o spune și nu o fredonează precum mami...
... vocea copilăriei mele, cele mai calde și mai dulci tonuri...
Am căutat acum piesa pentru a-mi aminti cum era linia melodică... și o ascult, dar nu se compară cu vocea angelică a iubitei mele mame. Cu toate astea, piesa principală îmi răsună în timpan pe fundal, iar ca voce principală o aud pe a ei, scoasă din memorie, dar bine conservată, ca o icoană, ca o cântare sacră.
Te iubesc mami :).
Un comentariu:
Asa e...Mama este cea mai speciala si importanta persoana din viata noastra.Trebuie sa o pretuim si sa o respectam mereu..
Trimiteți un comentariu