Şi uite aşa.. BRUSC… am păşit pe uşa deschisă a noului an. Încerc să pun în balanţă dorinţele mele.. visele pe care le-am rezervat acestuia şi, cad încet într-o promoroacă de iluzii. Îmi trebuie credinţă să trec prin toate etapele pe care mi le-am propus, dar.. sper!
Nu ştiu de cer mult şi ceru-mi e martor ca nu doresc decât lucruri bune şi fericire pe pământ, dar ştiind că acest an îmi va hotărî destinul, sunt puţin mai drastică.
Nu simt nimic în ceea ce mă priveşte şi totuşi tremur de emoţie asemenea unei pisici rătăcite, ce urmează drumul ultimei vieţi. Nu înţeleg de ce pun atâta preţ azi pe ceea ce va fi mâine şi nu pretind că ştiu unde îmi vor zbura de acum zilele şi anii, însă mă străduiesc să le găsesc urmele în zăpada vieţii.
Încerc acum să notez pe foile nepătate ale minţii, ceea ce mi-am propus: dorinţele pentru noul an…
Totuşi, este un nou început. Nu pot fugi de un viitor… deja pot spune „2008, eşti parte din mine”. Dar, misiunea mea este simplă… Trebuie ca această schimbare de sezon, să reprezinte cum am mai spus, o evadare din neant, o lumină undeva în întunericul nefiinţei mele, de unde izvorăşte acum puterea. Voi îmbălsăma fiecare zi cu fericire, fiecare noapte cu visare, orice donquichottesc vis îl voi aşterne într-o carte ce va sta cât mai departe de crengile zilelor mele şi… voi face din fiecare ţel, un munte ce se va ridica falnic înaintea ochilor…
Şi uite, nu a fost atât de greu… când visezi, totul este posibil şi… cea mai grea misiune devine un joc. Ştiu, dorinţa mea de nou an este… să rămân copil pentru totdeauna. Ajută-mă Doamne, şi ţine-mi familia aproape şi, ajută-mă ca în acest nou an, să fiu mai mult ca niciodată un copil, un suflet juvenil, un fulg de nea pe geamul îngheţat al fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu