Se poate şi mai bine...

Uite că... am scăpat şi de grijile astea... După lovitura de sâmbăta trecută, au urmat o serie de veşti îmbucurătoare! De Buna Vestire am primit o veste într-adevăr bună: M-am calificat la faza finală a concursului de diaristică Mihail Sebastian - Suceava 3-6 aprilie 2008, iar astăzi am fost la judeţeana de română. Ptiu! Am reuşit să schematizez mult dar tot mai am foarte mult, nu... chiar ENORM de mult de lucru, dar... să sperăm că tind spre mai bine. Mă simt liniştită şi fericită... şi totul se datorează doamnei diriginte... Regret enorm că nu i-am arătat niciodată cât sunt de recunoscătoare... dar sper să reuşesc într-o zi!
Sunt a 7-a pe judeţ (slab, ştiu dar... abia acum încep să păşesc pe calea aceasta) cu nota 9 (fix... rezultat aflat la ora 9 fix - 21 ... ştie el Dany ce vreau să zic! ).

Ce pot spune? Felicitări tuturor celor ce au reuşit să meargă mai departe la... orice materie! (Da da... să nu uit... în acelaşi timp cu mine, pleacă şi Dany la Iaşi! Deci succes nouă :)) )


Moldova, păzea!!

Alt citat...

După cum am mai spus şi în alte articole... stau acasă şi citesc (vrute şi nevrute). În fine, am descoperit acum în "Alchimistul" lui P. Coelho nişte cuvinte care mi-au mers la suflet, motiv pentru care am ales să le împărtăşesc cu voi.

"- Noi, inimile, murim de frică numai când ne gândim la iubiri care au pierit pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut fi bune şi nu au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite în nisip. Iar când se întâmplă aşa, suferim întotdeauna mult.
- Inima mea se teme să nu sufere, i-a spus Alchimistul băiatului într-o seară când priveau cerul fără lună.
- Spune-i că frica de a suferi e mai aievea decât suferinţa însăşi. Şi că nici o inimă n-a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale, fiindcă orice clipă de căutare este o clipă de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia.
- Orice clipă de căutare e o clipă de întâlnire, i-a spus băiatul inimii sale. [...]
Atunci inima lui a stat liniştită o noapre întreagă."

Superstiţii

Of, încă nu am voie să ies şi eu ca omul la aer curat (chiar dacă zilele trecute am făcut prostia asta, dar am reuşit să o şi regret), aşa că îmi ocup timpul cu ce pot (în afara somnului). Cum cu o ureche nu mai aud, nu are niciun farmec să mă uit la vreun film, că aş deranja vecinii... aşa că... citesc! Multe şi ... îndesate!
Oricum, la categoria superstiţii infantile am selectat următoarele:

10 AUGUST Dacă vei vedea o stea căzătoare pe 10 August, (Sf. Laurenţiu), vei visa la alesul/aleasa ta.
ALBINA Daca-ţi intră în casă o albină, vei avea foarte curând un oaspete. Dacă omori albina, vizita va fi una neplacută şi te va urmări ghinionul toată ziua. Un roi de albine care se aşează pe o casă vesteşte că acea casă va fi mistuită de un incendiu.
BĂRBIE Oricine are o gropiţă în bărbie, a fost atins de Cupidon.
BRĂŢARĂ Dacă te jenează cureaua/brăţara, iubitul tău se gândeşte la tine.
CÂNTAT Dacă se întâmplă să cânţi înainte de 7, vei plânge înainte de 11.
CÂSCAT Un căscat este semn că un pericol este pe aproape. Pune mâna la gură când caşti pentru că odată cu acest căscat, poate ieşi sufletul.
COLŢUL CAMEREI Înainte de a te culca, dă un nume fiecărui colţ al camerei, iar dimineaţa la deşteptare, primul colţ pe care-l vei vedea, îţi va da numele persoanei care te iubeşte cel mai mult.
CREION Dacă la un examen vei scrie cu acelaşi creion cu care te-ai pregătit pentru examen, creionul îşi va aminti răspunsurile. (Şi ce se întâmplă dacă e cel cu care am desenat steluţe pe caiet în loc să învăţ )
DOMNIŞOARĂ DE ONOARE Dacă ai fost de 3 ori domnişoară de onoare vei rămâne nemăritată. (Grav. Am fost deja de două ori... Nu mai primesc oferte!)
FOTOGAFIE Dacă 3 oameni se fotografiază împreună, cel din mijloc va muri primul. (Nu e corect! Eu am obiceiul să stau în mijloc!!)
MÂNA Dacă te mănâncă palma dreaptă, urmează să dai bani. Dacă te mănâncă palma stângă, urmează să primeşti bani.
MÂNCĂRIME Dacă te mănâncă nasul, urmează să te cerţi, să iei bătaie, sau să te sărute un nebun. (Asta explică multe )
OBRAJI Dacă brusc, încep să-ţi ardă obrajii, este semn că cineva se gândeşte la tine.
OCHI Dacă ţi se zbate ochiul drept, în familie va fi curând o naştere; dacă ochiul stâng ţi se zbate, în familie va fi curând un deces.
PĂIANJENI Toţi păianjenii, cu excepţia tarantulei, semnifică norocul; cu cât mai mari, cu atât mai mult noroc. Dacă visezi un păianjen urcându-se pe perete, cea mai draga dorinţă a ta se va împlini. (Eu fac infarct dacă visez un păianjen, cât de mic... Uite, ăsta e un lucru de care chiar mă tem )
PANTOFI Dacă îţi pui sub pat pantofii timp de 3 nopţi la rand, în a patra îţi vei visa alesul/aleasa. (Sau mori asfixiat!)
PEPENE VERDE Îţi va creşte în stomac un pepene verde dacă înghiţi o sămânţă a acestuia. (Uuu.. înseamnă că am seră în stomac, plantaţie de pepeni la cât de mult ador să mănânc cu tot cu seminţe)
SOMN Cel mai bine dormi cu capul spre nord şi picioarele spre sud. (având în vedere faptul că patul meu se desfăşoară pe direcţia E-V, înseamnă că cel mai bine dorm pe podea.)
URECHE Dacă te mănâncă urechea dreaptă, cineva vorbeşte despre tine. Dacă te mănâncă urechea stângă, cineva te vorbeşte de rău. (Cum otita mea provoacă mâncărimi, e grav... sunt foarte vorbită)
UŞĂ/POARTĂ Poartă ghinion să ieşi din casă pe altă uşă decât cea pe care ai intrat. (Eventual pe aia de la balcon )

Nu ştiu cum...

...să mă abţin de la comentarii dar am să încerc totuşi. Sunt dezamăgită de toată evoluţia mea care tinde spre involuţie, sunt dezamăgită de tot ce înseamnă propria persoană şi... renunţ la mine! Divorţez de mine! Dacă e cineva care vrea să mă ia, mă găseşte pe o stradă pustie sau într-un canal înfundat rugându-mă de şoareci să mă ia în braţe. Asta este! A rămas trupul, sufletul e în căutarea liniştii.

Consecinţe...

Mda... Puteam să pariez că aşa se va întâmpla... În fine, nu chiar aşa dar anticipam ceva rău din moment ce mi-am făcut testamentul. Mă bucur totuşi că ce am eu se poate trata: laringita şi faringita... răceală pură, se duc! Sinuzita?! Se operează imediat şi scap dar... otita, sau mai exact timpanul meu inflamat... mă îngrijorează .
Nu am stare! Dar trebuie să mă astâmpăr şi să putrezesc în pat... mi-e deja silă de mine! Cum mă aşez la calculator cum vine cineva şi mă trimite înapoi în cosciugul ăla, care deja mă înspăimântă! Vreau la şcoală! Vreau să fiu iar activă, dar ce mă fac cu ameţelile şi durerile de cap?
Audiograma ce mi-a fost făcută astăzi spune că am labirintul tulburat. Sunt nişte liniuţe roşii la urechea dreaptă în declin... e de rău nu?!
Cum învăţ eu acum pentru olimpiade când abia mă ţin pe picioare şi citesc printre rânduri? Sunt pierdută! Dumnezeule! Uneori chiar mă urăsc! Mă bucur că măcar nu am oreion, că am fost suspectată şi de asta!



PS: Nu staţi în curent că o luaţi pe urmele mele!

Atenţie! Se anunţă trăncăneală multă!

Mă gândeam să fac un portret al lui Făt Frumos. Nu am culori, nici talent spre a desena, dar, am în schimb cuvinte, pentru a-l descrie. Hmm… Ce chestie, îl văd oarecum, dar mă amuză. Idealul meu nu este un Arnold Schwarzenegger, nici de departe, nici măcar cu Johnny Deep nu seamănă. Eh, cum îmi spunea astă vară un prieten (nu dau nume că oricum se simte singur de fiecare dată), „sufletul contează”… ce frumos ar fi dacă toata lumea ar gândi aşa… Oricum, miticul meu personaj nu e blond, nu are ochii albaştri şi nici nu stă toată ziua la sală. Nu conduce un Mercedes şi nici nu cântă despre bani şi putere. Ha ha, parcă toţi feţi frumoşii ar trebui să fie manelari… Imatur? Copilăros? Poate… dar totodată şi liniştit şi rezervat… să mă asculte de fiecare dată când îmi debitează mintea pe cine ştie ce teme enervant de plictisitoare şi când încerc să-mi descarc nervii pe care mi i-a provocat o infecţie la măsea, spre exemplu. Uneori nici critica nu strică, deci ar fi drăguţ să ştie să mă critice atunci când este cazul şi să mă împingă de la spate atunci când eu nu am chef să mai învăţ pentru nu ştiu ce examen mai mult sau mai puţin important… aşadar, FF (Făt Frumos) trebuie să fie un intelectual (în devenire măcar). N-am chef să mă plictisească cu cine ştie ce meciuri de fotbal, deci… vreau să nu fie microbist şi… dacă se poate să îi placă să vorbească şi… să aibă cunoştinţe din mai multe domenii, astfel încât să nu mă plictisesc niciodată ascultându-l şi, de fiecare dată când începem o discuţie, să-mi doresc să nu se mai termine… Well, să fie ca un fel de… carte deschisă. Nu, nu vreau să fie un şoarece de bibliotecă!

Ia să mai vedem… Vreau să fie scund. Nu îmi plac băieţii înalţi… par prea… înfumuraţi. Ceva de genu „nu le ajungi la nas”… tot astfel nu vreau să mă simt o piticanie pe lângă el. Imaginează-ţi un Labrator Retriever Englezesc şi un chiwawa… oribil! Hmm… mai vreau ca FF să fie plinuţ. De când mă ştiu am o simpatie pentru băieţii rotunjori. Da, hotărât să fie rotunjor… să pot să-l strâng în braţe şi să mă simt în siguranţă… ce plăcut e să fie mai definit.. nu să cânt la acordeon. Adică, hei, nu vreau să arătăm ca doi scheleţi, sau şi mai rău, să fiu mai plinuţă ca el. Asta chiar ar fi inestetic… Da, da… vreau să fie plinuţ şi să asculte rock. Ăştia care ascultă rock sunt mai protectori. Ne-am potrivi în privinţa asta şi nu ar trebui să îmi pun vată în urechi atunci când i-ar suna telefonul…Ahh, uite că am uitat să pun o condiţie esenţială! Trebuie să-i placă verdele! Neapărat! Da… să îi placă verdele măcar pe jumătate din cât îmi place mie… să îi placă să iasă în oraş la o plimbare şi să fie o fire poetică. Sau nu, că m-ar plictisi… să fie realist, că oricum sunt eu cu capul în nori. Să mă aducă înapoi cu picioarele pe un pământ plin de iarbă şi flori (a nu se înţelege la cimitir). Să fie soft and pure, oh my God! E bine că măcar aşa ştiu sigur că FF-ul meu nu e hippie! Să îi placă să fie alintat şi să nu se supere atunci când, bolnav, încerc să îi ridic moralul în modul meu foarte infantil. Să fie drăgăstos şi prietenos. Cine şi-ar dori un morocănos alături? Eu sigur nu, deci să nu comenteze când mă vait. Hai că asta a fost simpatică… Ar trebui să aibă o răbdare de aur la cât mă vait. A da şi să îi placă să mă audă vorbind, fiindcă altfel nu cred că ar putea să reziste lângă mine. Mamă doamne, ce om complex… Îţi dai seama ce dulce?! Grăsuţ şi funky! Da.. să îi placă muzica veche! Neapărat! Nu îmi pasă ce culoare are ochii, deşi sincer, n-aş prea vrea să îi aibă albaştri, fiindcă am citit chestii destul de neplăcute despre aceşti neprietenoşi ochi albaştri (se spune că şi Agamemnon avea ochii albaştri şi ştii cât rău a făcut…) dar nici ochii căprui nu sunt prea cuminţi. Ehh, vreau să fie ca ai mei! Clar! Când verzi, când căprui şi în curent roşi! Ha ha ha, iar bat apropouri… Hai că am ajuns la zodie. Aici m-aş cam abţine că mi-e că dau cărţile pe faţă, lucru de care mă feresc cât pot de mult… Oricum e clar că nu vreau să fie leu. Niciodată nu am putut suporta băieţii din leu, sau scorpion, nici capricorn… sunt extrem de mincinoşi toţi.. şi serios acum, vreau să fie sincer. Dacă ar fi să mă pronunţ… totuşi… vreau să fie taur, gemeni, sau fecioară (haha, prietenii ştiu de ce). Vai Domane ce boală am pe raci (că tot veni vorba)… deci să nu fie rac! Clar! Ia să mai vedem, după zodie punct mai am de atins…? Vreau să fie îngijit.. ba chiar să îmi atragă atenţia uneori că sunt prea îngălată (băi Mike, de ce trebuie tu să-mi fi frate? Până acum făt frumosu meu seamănă exagerat de mult cu tine). Ce făt complex.. pentru o Cosânzeană atât de simplă ca mine dar atât de pretenţioasă! Mda, în câteva cuvinte, FF-ul meu trebuie să fie cuminte, plinuţ şi nu foarte înalt, să aibă o inimă mare şi să fie inteligent. Hmm.. that must be the shape of my heart! Într-adevăr seamănă cu cineva cunoscut mie dar… mă abţin! Oricum, Făt Frumos, când vii în lumea aceasta crudă, trimite-mi un e-mail!

Idei

Gânduri băi frate... Se învârt de nebune prin capul meu acum când mama mă bate la cap "Ai zis că mai stai trei minute şi au trecut patru şi nu te-ai culcat! Treci în pat!" ... of, de ce nu pot să gândesc în linişte?
Cuget... O pijama verde, un stilou verde şi un perete... roşu. Glumeam, verde! Un făt frumos care de fapt nu e atât de făt, sau poate că e... ce îmi vorbeşte de imagini verzi şi windowsuri gri şi messuri şi avatare verzi :)). Să înţeleg că mintea mea e foarte... verde! Dumnezeule, sunt obsedată! Şi eu care vroiam să vorbesc de "shapes". Păcat, acum am remarcat o bătaie destul de verde în uşă şi o ameninţare în acelaşi ton că voi rămâne fără curent dacă nu mă culc. Grozav!

Până una alta... Felicitări verzuliule pentru primul loc la OJI! I'm proud of you!

"O noapte furtunoasă"

Acesta este titlul piesei pe care am vizionat-o astăzi împreună cu doamna dirigintă la teatrul Ariel din parcul Zăvoi. Din fericire titlul intră în contradicţie cu realitatea serii în cauză.
Hmm... ce pot să spun? Încă sunt dezamăgită că nu am poze din timpul spectacolului dar mă mulţumesc şi cu cele câteva vederi din parc...
A fost cam mult fum, care sincer m-a determinat să stric oarecum armonia piesei de teatru, dar sper să nu fi fost nimic grav... Hee hee!

Şi nişte poze...

PS: LBP, cea de grup e dedicaţie specială! :)) Şi da, am renunţat la praz! :)) Dar nu pentru mult timp!

Amorul

Am dat întâmplător peste acest filmuleţ tare simpatic. Clasa a IX-a! Luaţi aminte! Că în curând vom studia şi "Cartea nunţii" de George Călinescu.

La mulţi ani... de 8 martie!

Astăzi în atenţia noastră la centrul de dezbateri a fost adusă condiţia femeii în poziţia de lider, după ce săptămâna trecută a fost trimisă "la cratiţă". Nu ştiu în ce măsură m-aş putea declara de acord cu cele stabilite atât acum cât şi data trecută, dar cu certitudine sunt de acord cu ideea că "femeia posedă o sensibilitate şi inteligenţă emoţională mult superioară bărbatului" - unul din argumentele afirmatorilor. Ei bine, pe baza acestor vorbe vreau astăzi, 8 martie 2008, să adresez câteva cuvinte dragelor "noastre" femei... Indiferent că este mamă sau bunică, profesoară sau secretară, femeia ştie când şi cum să acţioneze. Ştie să fie puternică, şi totodată blândă. Suferă mult, căci pe Venus sensibilitatea ţinea locul oxigenului din aer, dar niciodată nu se dă bătută atunci când vine vorba de cei dragi. Ştie să fie psihologul ideal şi omul de afaceri mult dorit în societate şi, oricât de mult ar durea-o burta sau capul, continuă să zâmbească, numai pentru a nu strica dispoziţia celorlalţi. Femeia este o comoară. Ce copil şi-ar dori mai curând o mamă decât un tată când, căzând de pe bicicletă îşi rănesc genunchiul şi, chiar dacă nu este mare lucru, mama îl ajută să se simtă iubit şi în centrul atenţiei, sau când răcit fiind, mama vine şi îl sprijină în vindecarea sa...
Pentru că şi eu am în jurul meu foarte multe femei ce m-ajută zilnic în formarea mea, vreau, cu sinceritate să le spun acestora că le mulţumesc pentru tot ce fac pentru mine şi... pentru simpla lor existenţă!
La mulţi ani!

Miraj

Nu sunt nimic
din ceea ce ai vrea să fiu.
Mă joc des cu imaginea
din oglindă
şi o modelez,
până mă placi.

Nici rozul obrajilor
nu-mi aparţine.
Cred că nu sunt
cine sunt...
Oglinda mă respinge,
Mă modelezi acum
doar tu pe mine.

Nu sunt oglinda,
ci chipul din spatele ei
pe care tu-l respingi.
Eu îl ascund
dar revine
la cine sunt şi nu sunt...
...la ce însemn eu pentru tine.

Depărtare...

Eu sunt un cer
Tu un pământ.
Între noi răsar flori şi
mor speranţe...
Tu... te mişti
Eu îţi trimit o rază,
dar tot zadarnic,
sunt prea mulţi fluturi în drum.
Eu - te aştept la orizont
dar tu, paralel cu mine
cauţi orizontul
şi între noi e o mare.
Eu - te caut în cer
tu - pe pământ
dar nu voi veni la tine
iar drumul tău spre mine
e prea lung...

Întuneric

Întuneric.
Fantome luminoase
coboară... dar
rămân în urmă
umbrele.

Îşi fac numărul
şi se aud cum
tac.
Întuneric.
Fantomele dansează.

Întuneric.
Stigoii însoţesc
chemarea morţii -
Se depărtează.
Fantomele sufletului meu
dansează.

Testament

Ştiu că niciodată nu este prea devreme sau prea târziu când vine vorba despre moarte, aşa că trebuie mereu să fim conştienţi că într-o zi vom avea şi acest drept şi anume de a muri. Astfel, în această clipă de melancolie voi pune pe hârtie actualul testament, spre mă asigura, în cazul în care voi pleca în curând dintre voi, că am lăsat lucrurile importante, pe mâini bune.
Voi începe cu cele mai infantile obiecte, la care de altfel ţin enorm: poezioarele şi toate felicitările pe care le-am primit de ziua mea, an de an, le voi lăsa ca amintire mamei, fiindcă ştiu că numai ea le poate preţui în aceeaşi măsură în care le preţuiesc eu acum. De asemenea, mami va primi şi trandafirul acela uscat pe care încă îl mai păstrez în amintirea „vremurilor bune” şi jurnalul meu (adică romanul meu: „Zi de zi prin viaţă”), cu rugămintea de a nu se supăra dacă uneori am privit viaţa cu prea multă amărăciune. O altă rugăminte este ca pozele cu mine să fie arse, pentru a mă asigura că va fi uitat cât mai curând chipul meu, iar albumul cu prieteni apropiaţi să ajungă la Relu, pentru că mai departe ştie el ce este de făcut. Aş vrea ca celelalte caiete cu gânduri să ajungă la Ana, fiindcă la urma urmei, merită să înţeleagă de ce în unele momente am fost mai dură. Cărţile vor fi donate aceleiaşi biblioteci din Dăeşti, unde le-am trimis şi pe restul, cu precizarea ca cele de istorie să îi fie date Mădălinei (alături de perechea verde de role, iar cea albastră să ajungă la Adina), iar volumele de informatică, lui Dany. CD-urile cu muzică îi vor fi înmânate lui LBP alături de cartea „De ce iubim femeile”-Mircea Cărtărescu (fiindcă ştiu că nu a citit-o), iar cele cu programe şi poze, lui Mike. Posterele vor ajunge la Nico (alături de toate lucrurile negre pe care le poate găsi la mine în cameră), cu excepţia celor cu Green Day pe care i le las Florinei.
Vreau ca jucăriile să fie împărţite prichindeilor de la bloc, cu excepţia lui Junior care va fi trimis să „stea” alături de Teo, aşa cum speram într-o zi că s-ar fi întâmplat, şi cele două răţuşte pe care i le dau cu cel mai mare drag lui Dany.
Bibelourile i le las bunicii fiindcă ştiu că îi plac, iar camera digitală şi MP3-ul mi-aş dori să ajungă la Gabi. În ceea ce îl priveşte pe tati… lui îi las căştile, microfonul şi… imprimanta. Poate se îndură de ea să o arunce la gunoi şi poate să ia alta că am reuşit performanţa de a o strica.
Ultima mea dorinţă este ca la înmormântare, Dany să ţină un discurs în care să fie, aşa cum încearcă mereu să fie şi anume: sincer! Nu cred că vor curge multe lacrimi în amintirea mea, dar nici nu cer. Vreau ca epitaful să îi aparţină tatei, pentru a pleca în altă viaţă cu zâmbetul pe buze, şi cum cred în reincarnare, promit că de ne vom mai întâlni într-o viaţă, voi căuta să fiu altceva decât ce sunt acum.

1 Martie nu tocmai... plin de urări...

"Vine vine primăvara..."
Uite că a venit şi martie. Oraşul e plin de doamne şi domnişoare care mai de care mai gătite cu mărţişoare în piept, aşteptând domni galanţi care să le facă remarci...
Sincer, şi eu am avut pe cineva care să se gândească la mine şi chiar am primit urări de început de primăvară, dar parcă anul acesta nu este ca de obicei. Cel ce mi-a trimis ideile sale a fost tata (ca mai spunea cineva ca familia nu e lângă tine pretutindeni)...
Afară e înnorat şi pare că şi oraşul este trist. Nu ştiu exact ce planetă este aspectată prost, dar sper ca această perioadă să treacă repede fiindcă deja simt că înnebunesc de durere de cap...

Şi aşa.. de sfârşit, ca să îmi treacă supărarea... Cine îmi leagă şi mie şnur la mână? :((

PS: O primăvară frumoasă şi plină de împliniri tuturor!!!