
Uite că a venit şi martie. Oraşul e plin de doamne şi domnişoare care mai de care mai gătite cu mărţişoare în piept, aşteptând domni galanţi care să le facă remarci...
Sincer, şi eu am avut pe cineva care să se gândească la mine şi chiar am primit urări de început de primăvară, dar parcă anul acesta nu este ca de obicei. Cel ce mi-a trimis ideile sale a fost tata (ca mai spunea cineva ca familia nu e lângă tine pretutindeni)...
Afară e înnorat şi pare că şi oraşul este trist. Nu ştiu exact ce planetă este aspectată prost, dar sper ca această perioadă să treacă repede fiindcă deja simt că înnebunesc de durere de cap...
Şi aşa.. de sfârşit, ca să îmi treacă supărarea... Cine îmi leagă şi mie şnur la mână? :((
PS: O primăvară frumoasă şi plină de împliniri tuturor!!!


Un comentariu:
Din nou, noi
de Nichita Stănescu
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
Trimiteți un comentariu