sâmbătă, martie 22, 2008

Nu ştiu cum...

...să mă abţin de la comentarii dar am să încerc totuşi. Sunt dezamăgită de toată evoluţia mea care tinde spre involuţie, sunt dezamăgită de tot ce înseamnă propria persoană şi... renunţ la mine! Divorţez de mine! Dacă e cineva care vrea să mă ia, mă găseşte pe o stradă pustie sau într-un canal înfundat rugându-mă de şoareci să mă ia în braţe. Asta este! A rămas trupul, sufletul e în căutarea liniştii.

Niciun comentariu:

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...