miercuri, iunie 02, 2010

Ieri. Iron Man 2

Ieri am avut o zi destul de plină. Am făcut multe nimicuri solicitante. Totuşi, cum a fost 1 iunie am participat la proiectul Interact cu orfelinatul din Băbeni. Am dus jucării, dulciuri, cărţi de colorat... şi am încercat să ne jucăm cu ei.
Eu încă mă mai simt puţin stăpânită de acea stare de incapabilitate care mă cuprinsăse când am văzut micuţii. Milă, compasiune... şi totodată respect. Au atâta curaj să trăiască şi atâta dorinţă de viaţă. Au atât de puţine şanse, atât de puţine ocazii, variante... orice, şi totuşi vor să trăiască domn'le. Iar eu... eu care am tot ce acei copii nici nu visează - eu... vreau mai mult, cred că nu am nimic, privesc numai spre ce nu am şi niciodată spre ce am... şi uneori vreau să renunţ la viaţă. Dar nu observ că viaţa mi-a oferit deja foarte mult.
În fine, am plecat de acolo puţin marcată de experienţă. Nu ştiu ce am avut. Pur şi simplu eram incapabilă de a face orice.
În altă ordine de idei, cu o zi înainte, când am ieşit în oraş, A. îmi propusese pentru a doua zi să mergem la cinema (celebrul şi unicul nostru cinematograf Ostroveni) la Iron Man 2. Desigur, am refuzat (poate puţin cam brusc şi nepoliticos) şi mi-am susţinut părerea. Asta până ieri când am cedat şi am acceptat totuşi invitaţia (m-a rugat aşa frumos <3). Şi bine a făcut că a tras de mine, că a fost chiar frumos filmul. În primă fază a trebuit să mă uit la Iron Man 1 ca să nu mă duc total necunoscătoare. Şi la 30 minute după ce s-a terminat filmul m-a şi luat spre cinema.

Unele faze erau preluate din Matrix, apoi chiar Superman :))... ca să nu mai zic că au avut parteneriat cu Audi...şi mi-au salivat gingiile continuu atât la IM1 cât şi la IM2 după maşinile de acolo. Până şi cele de pe şosele erau Audi-uri :X. Adorabiiil.

Măh rog. A fost interesant şi surprinzător, chiar genul meu de film aşa că trebuie să las jos pălăria şi să-i mulţumesc pentru aseară. De fapt, el oricum ştie toate astea... fiindcă mereu ştie totul despre mine. Sau cel puţin aşa îmi place sa cred.
Glumesc.
Mă doare rău urechea dreaptă. Şi gâtul. Sper să nu mă trezesc iar cu sinuzită/otită. Of. Neplăcut. Neplăcut.

3 comentarii:

bubu spunea...

Crecă ai fost la un pas să fii culeasă de pe jos de pe acolo, sau târâtă din sala de cinematograf când ai văzut Audi-urile, right? :> Sau erai deja pregătită psihic fiindcă văzusei prima parte?

Că deși le-am văzut pe ambele nu-mi mai aduc aminte exact ce și cum :">

Grațiela spunea...

Eram deja leşinată după ce am văzut prima parte...dar tot aveam reacţia mea tipică de fiecare dată când apărea unul nou :))).

Ana spunea...

:)))
Femeile astea...intotdeauna mor dupa ceva greu de facut rost...
-ori prea scumpa....si nu ti-o permiti
-ori prea mare...si nu e cat a ta!
...if u get me;)

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...