În noapte mă trezesc... cu luna de pe cer vorbesc...

Luna... chipul acela strălucitor ce apare seara pe cer... planeta guvernatoare a zodiei rac (adică şi a mea)... motivul multor dedicaţii ( a da "luna de pe cer"), dar mai ales psihologul "lunaticilor" şi băiatul chipeş, galant, ce deoache fetele, a pus stăpânire acum şi pe mintea mea. Era şi o carte "Minciuni sub clar de lună" de Amanda Quik care îmbina umorul cu suspansul... De fapt, privind în ansamblu, asta este luna - un spectacol umoristic ce te aduce în suspans.
Personal, pot afirma că cele mai frumoase (sau cele mai neplăcute - adică exact extremele) seri, sunt cele în care luna este plină. Sunt "lunatică"? Să fie acesta adevărul? Poate... de ce nu?! Dar, prefer să cred că luna mă domină în totalitate, tocmai fiindcă într-o altă viaţă am fost o stea, căreia chipu-i îmbătrânit i-a răpit sufletul...

Da, da.. bla bla-uri.. ştiu!
Acum stau şi aştept ca într-o noapte, când voi mai privi pe întreaga durată a drumului spre casă, luna, să mă trezesc metamorfozându-mă şi fizic, nu numai psihic... (adică, până la urmă nu e fair play luna asta... îmi spală creierul degeaba?!). Ce simpatic ar fi să mă trezesc o lupoaică... asemenea celor din desenele animate cu Johnny Bravo ... Doamne, ce copilă sunt! :)) (totuşi cred că ar fi o teroare să am blană)...