Ei bine eu, îi calc pe urme… dacă ar fi să am răbdarea şi inteligenţa de aur a marilor filosofi, aş scrie multe astfel de texte, dar nu posed aşa ceva. Nici nu ştiu ce să spun, sunt şocată până la orbire de ce se întâmplă în jurul meu „And I can’t seem to get my head around, all the things that I fell good about, always seem to disappear.” (Şi s-ar părea că nu pot face faţă, toate lucrurile de care mă simţeam fericită/mândră, mereu dispar) Spune Melanie C în una din piesele sale: „Better alone” (care întâmplător este printre preferatele mele)… Cam asta mai pot simţi eu acum… un stres continuu, un drog ce îmi umflă venele şi o tăietură ca de cuţit în gât. Cum zicea Eliade „sufletul se zbate, vinele se umflă; creierii dor.”
N-am să mă descurajez atât de uşor, cu toate că tare aş sparge ceva ca să mai uit de timpul ce mă presează, dar nu cred că este o rezolvare. Rămân la volumul ridicat în boxe si ţipetele muzicii, până când îmi voi regăsi cumpătul şi voi uita de toate tăieturile de pe creier…
(I'm not supposed to be scared of anything, but I don't know where I am
-Nu ar trebui să fiu speriată de nimic, dar nu ştiu unde sunt
I wish that I could move but I'm exhausted and nobody understands (how I feel)
Mi-aş dori să mă pot mişca dar sunt obosită şi nimeni nu înţelege (ce simt)
I'm trying hard to breathe now but there's no air in my lungs
Încerc din răsputeri să respir dar nu există aer în plămânii mei
There's no one here to talk to and the pain inside is making me numb
Nu este nimeni aici cu care să vorbesc şi suferinţa interioară mă amorţeşte)
- Exact aşa mă simt: 3 doors down – changes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu