sâmbătă, februarie 09, 2008

Pauză de... un zâmbet!

Ce spuneam în alt articol? Cazuri care revoluţioneză lumea?
Nu, nu este vorba de învierea lui Ceauşescu, nici de un nou Paganini, sau Eminescu... Nu de vreun Oscar sau Nobel ci de ceva aparent simplu şi fără importanţă, dar de o valoare inestimabilă...
Haide să încep cu începutul...
Mai ţineţi minte geografia noastră "iubită" din clasa a VI-a?
Eu una îmi amintesc acele ore ... umilinţă curată... "Unde sunt insulele..." era de ajuns pentru a avea frisoane. Mereu am fost certată cu această materie dilematică (pentru mine), dar, ia uitaţi cum mă face de râs o comoară de fetiţă de NICI 2 anişori...


Totuşi, există şi copii supradotaţi (mi-ar fi plăcut să fiu şi eu unul din ei, dar n-a fost să fie)... Cazurile de genul acesta mă fac să zâmbesc, dându-mi seama că mai există totuşi speranţe ca lumea să devină un loc mai bun...
Ehh.. acum, eu sunt înebunită după copilaşi, dar să fie şi un copil-geniu la o materie la care nici acum nu stau prea bine (spre ruşinea mea)... este adorabil!

Acum voi, lichelelor (sau cum ar zice Teo), loazelor, snobilor... luaţi aminte şi vă ruşinaţi!

PS: Am ajuns la vorba tatei! "Nu sunt copii, sunt nişte oameni mici!"

3 comentarii:

daniela~georgiana spunea...

Copilul acesta chiar este un copil...uimitor ştie chiar mai multe decat mine,geografia este materia mea prefertă şi ma descurc dar, fetiţa aceasta mă "întrece" privind cunoştinţele mele asupra georgrafiei...wow...!!

Graţiela - Teodora Vlad spunea...

8-> Si cand te gandesti... sigur ajunge olimpica la geografie :)))

(Trebuia eu sa ma lovesc cu capul de un copac, nu?)

Anonim spunea...

E foarte draguta micuta..

Stop

Vine un moment în viața fiecărui om când se trage cortina și se așterne liniștea... când totul merge, pur și simplu, din inerție , într-o d...