Pauză de... un zâmbet!

Ce spuneam în alt articol? Cazuri care revoluţioneză lumea?
Nu, nu este vorba de învierea lui Ceauşescu, nici de un nou Paganini, sau Eminescu... Nu de vreun Oscar sau Nobel ci de ceva aparent simplu şi fără importanţă, dar de o valoare inestimabilă...
Haide să încep cu începutul...
Mai ţineţi minte geografia noastră "iubită" din clasa a VI-a?
Eu una îmi amintesc acele ore ... umilinţă curată... "Unde sunt insulele..." era de ajuns pentru a avea frisoane. Mereu am fost certată cu această materie dilematică (pentru mine), dar, ia uitaţi cum mă face de râs o comoară de fetiţă de NICI 2 anişori...


Totuşi, există şi copii supradotaţi (mi-ar fi plăcut să fiu şi eu unul din ei, dar n-a fost să fie)... Cazurile de genul acesta mă fac să zâmbesc, dându-mi seama că mai există totuşi speranţe ca lumea să devină un loc mai bun...
Ehh.. acum, eu sunt înebunită după copilaşi, dar să fie şi un copil-geniu la o materie la care nici acum nu stau prea bine (spre ruşinea mea)... este adorabil!

Acum voi, lichelelor (sau cum ar zice Teo), loazelor, snobilor... luaţi aminte şi vă ruşinaţi!

PS: Am ajuns la vorba tatei! "Nu sunt copii, sunt nişte oameni mici!"