marți, mai 06, 2008

Cum am devenit un demon...

...Un somn liniştit şi o zi plăcută vestesc o noapte agitată şi poate, de ce nu... o lacrimă pe un obraz trist. Nu că aş putea plânge sau că aş avea un motiv anume... doar că nu mă mai simt în siguranţă. Am început să mă desprind acum de geamul copilăriei mele şi să mă învălui în singurătate. Poate e doar o "chestiune" de moment, poate un început de viaţă dar un lucru e sigur: este dureros. Nu mai simt emoţia ci doar teama!

2 comentarii:

moflea spunea...

cred ca ai suferit foarte mult sau ceva te-a marcat si acuma te inchizi in tine si vrei sa devi un demon... parca asa ceva am inteles....

Graţiela - Teodora Vlad spunea...

... ceva de genul 8-| :(

Stop

Vine un moment în viața fiecărui om când se trage cortina și se așterne liniștea... când totul merge, pur și simplu, din inerție , într-o d...