Cum am devenit un demon...

...Un somn liniştit şi o zi plăcută vestesc o noapte agitată şi poate, de ce nu... o lacrimă pe un obraz trist. Nu că aş putea plânge sau că aş avea un motiv anume... doar că nu mă mai simt în siguranţă. Am început să mă desprind acum de geamul copilăriei mele şi să mă învălui în singurătate. Poate e doar o "chestiune" de moment, poate un început de viaţă dar un lucru e sigur: este dureros. Nu mai simt emoţia ci doar teama!