Mă străduiesc...

... să rămân în viaţă. Sunt încolţită şi-mi dau seama că nu există cale de întoarcere şi nici fereastră pentru a evada... De ce trebuie mereu să mă plictisesc? De ce când dau de greu fug? De ce nu îmi place condiţia de stres în care sunt băgată?? Nu am mai dormit două nopţi, decât vreo 5 ore... şi simt că înnebunesc. Păstrez un zâmbet obosit pe faţă dar minte mi-e moarta complet. Iar mă vait că nu am timp, nu am energie şi mai ales... nu am chef!
Sunt atâtea lucruri pe care mi-ar plăcea să le fac, dar pur şi simplu sunt slăbită şi am atâtea pe cap încât nu mai pot atinge priorităţile. Încerc să fiu o perfecţionistă, devin superficială.
Îmi amintesc acum de gimnaziu când aşteptam cu nerăbdare liceul pentru a nu mai avea teme, pentru mai mult timp şi mai puţine griji când de fapt... "Am scăpat de Dracu şi am dat de ta-su"... Vreau înapoi la gimnaziu, la grădiniţă eventual... când singura grijă era să ajung la masă când mă strigă mama şi să nu întârzi de 9 (aka 21) ca să nu rămân pe afară, şi singurul motiv pentru care mă stresam era că nu am apucat să-mi exprim punctul de vedere sau m-a încuiat tata afară că am ajuns la 21.10...
Ce vremuri... vreau să fie iar ziua lungă, orele iar liniştite şi plăcute... vreau să mă trezesc din coşmarul ăsta şi să fiu iar eu eleva ce le poate împăca pe toate şi stă numai cu familia... cea care ARE TIMP!
Aş vrea să nu mă mai enervez aşa uşor şi să nu mă mai dopez cu picături şi pastile antistres numai fiindcă nu am reuşit să-mi fac toate temele, să realizez toate proiectele şi să mai particip şi la concursuri... să nu mai plâng pe umărul mamei şi tatei că nu am avut timp şi că iar am luat o notă mică şi să nu mă mai apuce din senin tremuratul conştientizând că nu am realizat nimic sau că nu am reuşit să mă ocup de tot ce trebuie...
Lume!!! Terminaţi! Nu e vina tuturor că există şi proşti... poate în fiecare din noi există un prost, dar chiar sunt sătulă să sufăr eu pentru alţii!! Nu ne mai încolţiţi, lăsaţi-ne în pace.... mai vrem să mai şi respirăm că altfel ajungem la nebuni.
Şi ironia e că ştiu că nu sunt de neînlocuit... eu mor aici şi pe urmă există înlocuitor. Nu plânge nimeni că a mai murit "o tocilară"...

(Va apărea în curând filmuleţul realizat de clasa noastră: "Soacra cu trei nurori" - aştept să se uploadeze dar cam durează că are 685 MB :D )


"Where is my motivation? No time for motivation, taking my inspiration..." 8->
Green Day - Longview \m/

Comentarii

Postări populare