vineri, mai 22, 2009

ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ

E ciudat. Unora chiar le place să mă audă vorbind, povestind, mimând gesturi sau orice... să mă aibă în preajmă şi sunt persoane care mai curând mi-ar da în cap. Uneori chiar eu sunt una dintre ele. Uneori îmi place să mă aud, să mă ascult şi să mă înţeleg dar alteori mi-aş da foc. Am momente când sunt atât de nonconformistă, independentă şi zăpăcită, iar alteori sunt mai rău ca o bătrână de 80 ani lipsită de puteri şi plicitisită, legată o viaţă de reguli şi standarde.
Mai am ceva timp de aşteptat până voi începe să mă simt mai bine. Acum că ştiu, sunt mai liniştită. Am atâtea pe cap, atâtea lucruri drăguţe, activităţi, cărţi de citit... lucruri ce ar putea ajuta în a omorî util timpul. Am lăsat astăzi acea panglică neagră liberă, să plutească pe apă spre răsărit... sau spre apus. Încotro va hotărî.
Sunt curioasă totuşi dacă va observa acea mică "surpriză" şi cum va reacţiona. (Da, ştiu, sunt idioată :lol:)

Niciun comentariu:

Despre bucuria de a oferi

Astăzi a fost despre bucuria de a oferi. De fapt, luna decembrie despre asta este. Nu știu cum se face dar atunci când se lasă frigul... oa...