joi, mai 07, 2009

Somn uşor...

De câteva nopţi urmez unul şi acelaşi ritual de trezire, fâstâcire şi autochestionare asupra propriului existenţialism - problemă dezbătută pe baza unei idei precum "oare acum trăiesc sau am murit?". Răspunsul îl aflu când răsare soarele şi înţeleg că de fapt, nu s-a întâmplat nimic mai mult decât să rătăcesc, încă o dată, pe tărâmul celălalt. Mi-e somn continuu... sunt mai obosită ca până acum (că nu pot spune chiar niciodată) şi tânjesc, cu inima cât un purice, la o secundă în plus de odihnă. Dar e imposibil...

Niciun comentariu:

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...