duminică, mai 24, 2009

Comoara mea neagră

Baie duminicală. Veselie, sărbătoare, grătar, bălăceală - pauză. M-am îndrăgostit de ochii lui micuţi şi negri. Ador câinii dar el e mai mult decât atât. Inteligenţă canină - extraordinară. Jucăuş, simpatic, devotat.
Sunt obosită că de n-aş fi fost astfel probabil aş fi încercat să rezum ziua de astăzi care a fost foarte simpatică. Mi-am făcut un prieten adevărat (care a plâns după mine la plecare de mi se rupea sufletul), m-am ales cu o serie de zgârieturi pe picioare şi mult chef de somn.

"Iată acum ce ai de făcut: oricum, va trebui ca voi (tu şi defunctul) să vă luaţi rămas bun unul de la altul (cu ocazia unei ceremonii de adopţiune). Atunci sufletul defunctului va pleca departe, sigur şi repede. Tu va trebui să adopţi pe cineva şi va trebui să nutreşti faţă de el exact aceleaşi sentimente ca şi faţă de ruda ta moartă şi vei fi faţă de cel adoptat exact în acelaşi raport de rudenie. E singurul mijloc pentru ca sufletul rudei tale să se îndepărteze sigur şi repede" (T. Michelson "Notes on Fox Mortuary Customs and Beliefs" - am extras fragmentul dintr-o carte foarte interesantă pe care am citit-o în câteva ore pe nerăsuflate: "Invocarea morţilor şi coborârea în infern" de Pierre Brunel)


L-am făcut puţin Punk dar... nu se supără :)) Era simpatic. Tiranosaurus Blacky :))

2 comentarii:

Iulia spunea...

:x vreau si eu ...
E adorabil :x
Cum il cheama :x ?

Verdeaţă spunea...

:-L Daca citeai aflai ca se numeste BLACKY! :)))

Ieri a plans dupa mine :">... how cute

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...