Se întâmplă ceva ciudat. Poate pur şi simplu nu sunt eu capabilă să accept ideea de... a-mi merge şi mie în sfârşit bine în viaţă. Oricum ştiu că lucrurile bune nu durează prea mult şi, la urma urmei, poate că vorba tatei "aşa era şi bunica întainte cu două săptămâni să moară" se aplică.
Sentimentele mele sunt bine merci, pe plan profesional (dacă o pot numi deocamdată astfel) îmi merge nesperat de bine - situaţia mea din catalog fiind mai bună decât aş fi visat vreodată, sprijin am de pe unde se poate... dar ascund în mine totuşi o durere pe care o ignor. E vorba de aceea fizică. Mai am 18 zile de trăit (conform viselor de anii trecuţi) ... sau poate atâtea de fericire. Nu ştiu. Sunt obosită şi am probleme cu statul pe picioare ori dreaptă şi mi-este frică să privesc în viitor - mai mult decât atât, mi-este imposibil.
Per ansamblu, sunt bine. Masculină :)), mă axez pe succes. Deocamdată îmi iese. Ce mă aşteaptă mai departe?
30 noiembrie...
Sentimentele mele sunt bine merci, pe plan profesional (dacă o pot numi deocamdată astfel) îmi merge nesperat de bine - situaţia mea din catalog fiind mai bună decât aş fi visat vreodată, sprijin am de pe unde se poate... dar ascund în mine totuşi o durere pe care o ignor. E vorba de aceea fizică. Mai am 18 zile de trăit (conform viselor de anii trecuţi) ... sau poate atâtea de fericire. Nu ştiu. Sunt obosită şi am probleme cu statul pe picioare ori dreaptă şi mi-este frică să privesc în viitor - mai mult decât atât, mi-este imposibil.
Per ansamblu, sunt bine. Masculină :)), mă axez pe succes. Deocamdată îmi iese. Ce mă aşteaptă mai departe?
30 noiembrie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu