Normal că mă deprimă schimbarea şi nu mi-e deloc uşor dar... problema e... cum pot fi eu însămi? Cum? Când eu nu ştiu cine sunt. Mda. Am o identitate, o cunosc. Am şi nişte limite pe care de asemenea nu mă încumăt să le depăşesc prea mult dar... dar râvnesc după libertate, după acel porumbel alb care să îmi aducă ramura de măslin, să ştiu că potopul a luat sfârşit, mai exact lupta cu propriile-mi frontiere pe care, din păcate, le am nesemnalizate.
Nu mă pronunţ, pentru că nu am nicio direcţie concretă, dar cred că mi-ar fi mult mai uşor dacă nu ar mai exista atâtea motive. Vorbesc despre fals, inadaptaţi şi inapţi dar nu reuşesc să constat că mă confrunt cu aceleaşi probleme. Sunt la fel. Poate ar fi cazul să nu îmi mai pese de consecinţe. Dar cum rămâne cu ceilalţi? :D
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
„Ești o persoană cu adevărat bună. Meriți o viață minunată, plină de succes, fericire, bucurie și emoție. Ai dreptul să ai relații optime, ... -
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM...
6 comentarii:
Poti fi tu insati atunci cand esti exact asa cum iti place tie, iar libertatea o dobandesti atunci cand faci o diferenta intre lucrurile de care ar trebui sa-ti pese si lucrurile de care n-ar trebui sa-ti pese, ceea ce e o chestie complicata pentru ca nu prea sunt lucruri de care-ar trebui sa-ti pese in general, ci depinde de tine.
Acorda-ti mai mult timp pentru meditatie si poarta discutii lungi si profunde cu persoanele care te cunosc bine si, desi nu vei rezolva problema complet, tot va fi mai ok decat e acum :)
Tocmai asta incerc sa evit. M-am saturat sa fiu extravertita si sa port discutii lungi. Nu mai vreau sa mai vorbesc. URASC faptul ca sunt atat de sangvinica si ca simt nevoia sa ma aud povestind.
... deci urasti ca-ti place ceva anume pentru ca... ?
Hm... asta e ceva nou, tre sa ma gandesc.
Dar cine a zis ca imi place ca trancanesc ca proasta si depind de atentia celorlalti? Nu imi place, doar urasc. URASC ca vorbesc. Si vad asta ca pe un defect. Nu ca pe o calitate. Mi-ar fi placut sa fiu mai discreta si mai putin sincera si directa. E defect. E deformare.
Omul are defecte si calitati, asta-l face unic si interesant... daca nu vrei sa ai defecte, nu mai vrei sa fii om... ceea ce nu prea e posibil.
Da, dar mai bine sa te poti defini si sa iesi in evidenta, sa fii etichetat pentru CALITATILE tale decat pentru defecte :).
Trimiteți un comentariu