Absent

Astăzi, în pielea mea, nu sunt eu. E altcineva. Te rog, întoarce capul şi caută-mă târziu, mâine. Nu mă striga fiindcă nu-ţi voi răspunde. Nu exist - am creat un alt univers artificial, paralel în care nu ai acces. Sunt doar eu pentru mine. Poate este o carapace, poate miezul rece a ieşit la suprafaţă şi a pus stăpânire pe mine, poate m-am străduit prea mult să înţeleg... sau poate pur şi simplu am nevoie să mă ascund, am nevoie de linişte. Învăţ să nu mai gândesc, să mor o clipă şi să las un loc gol pentru amintirea mea. Nu întreba ce am. Nu înţelegi? Nu sunt eu. Nu îţi pot răspunde nimic acum. Nici măcar Luna nu mai e de partea mea acum. Nu mai cunosc cuvinte, nimic. Trăiesc o viaţă prea rece şi nu mă mai cunosc. Şi nu, nu tu ai făcut asta... ci eu am acceptat să te ascund în viaţa mea. Voi mai cunoaşte vreodată copilăria? Acea parte frumoasă a adolescenţei care îmi lipseşte? Sau sunt condamnată la vid? Cândva îmi plăceau poveştile...