De când e lumea se știe că bărbații și femeile provin din locuri diferite... Sunt atrași de diferențiere și ajung să se iubească pentru modul în care se completează reciproc.
Femeile iubesc mai intens... Bărbații sunt mai cerebrali... Dar când iubesc, iubesc.
Nici unora, nici celorlalți nu le ia prea mult să afle, căci dacă durează prea mult, e posibil să fie doar amăgire.
Nu este corect pentru celălalt să te hrănești cu dragostea lui, în timp ce tu mai prospectezi piața.
Nu te-ai gândit nicio clipă că ar putea pleca...
... Dar și femeile... Și bărbații... Când suferă... Pleacă! Cu lacrimile pe obraji și inima goală.
Dar mai bine așa, decât să îți ocupi timpul și să pierzi un tren.
Dacă totuși l-ai iubit pe celălalt ... Vei realiza. Absenta lui te va face sa îl vrei înapoi. Dacă nu apare aceasta disperare... Ei bine, ai primit răspunsul: ce simțeai tu nu era dragoste. Dacă totuși simți că viața îți e goală și că nimic nu mai are sens... Poate nu e inca prea târziu. Caută și spune-i. Spune-i celuilalt că nu îl vei mai lasa niciodată să plece și că vrei sa iti fie alaturi pentru o veșnicie.
...
Dar daca îți ia mult să te gândești, să nu te mire daca nu va mai fi nimeni acolo să îți răspundă sau daca tot acel timp i-a fost suficient sa te îngroape. Poate că încă va mai suferi...Dar mai bine să suferi o luna, decât să suferi o viață, că ai lăsat să treacă pe lângă tine oameni care chiar te iubeau...Numai că sa poti ajuta pe altcineva sa se redreseze.
Asta e viața.
Curaj și mergi mai departe.
Cine te iubește, te caută. Cine nu, te lasă baltă. Așa e viața.
Uneori trebuie să pleci ca să cunoști cu adevărat fericirea.
Femeile plâng intens la început și apoi prind aripi. Bărbații prind aripi la început și apoi plâng o viață...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu