Matematica absurdului

E patru... Și e melancolie. Cu o zi în urmă, la aceeași oră, respiram pentru ultima oară. Apoi am urmărit desprinderea de trup, kilometru în parte, până a ajuns pe malul celălalt.
E patru și încă de patru ori pe atât. Vreau să aștept, și vreau să iert... De 40 de ori câte 4, căci sunt prea murdară să tânjesc la 7.
Nu înțeleg de ce ai vrea un mers retrograd. Când ne mințim pe noi, ne otrăvim cu tot ce nu ar putea nimeni altcineva. Este o mișcare cu adevărat letală. Și chiar nu știu de ce am face asta.
Fuga după iepuri sălbatici se va solda cu un eșec și o durere mai mare. Să nu îmi spui apoi că nu ți-am zis. Acum îți lingi rănile, căci te încrezi în definitiv în... Nici tu nu știi ce. Poate în șarm sau în șansă. Dar orice medicament are un termen de valabilitate... Iar dacă nu îl utilizezi responsabil și la timp, vei ajunge mai târziu să resimți consecințe grave.
E patru și încă aproape de șase ori patru. Eu stau, căci, crezi, nu am nimic mai bun de făcut... Nu te grăbești, cum nici chiar mie nu mi s-au sfârșit posibilitățile de calcul... Mai e mult patru și de aici înainte. Fiecare patru e de fapt două perechi de câte doi: noi doi și voi doi. Firesc, patru ar fi o echipă... Pe care spui că ți-o dorești. Dar oare... Ți-o dorești?
E patru și jumătate. Ce facem?

Mergem înainte...

Comentarii

Postări populare