sâmbătă, februarie 11, 2017

M-am trezit

Acesta este momentul meu preferat dintr-un șir de evenimente: cel în care aflu realitatea cea mai puțin favorabilă. Durerea dată de astfel de idei mă ajută foarte mult să fiu puternică și să îmi strâng, cu adevărat, jucăriile fără să mă mai uit înapoi cu gândul la ce ar fi fost dacă?
Nu există dacă. Arunci când pornești cu Dumnezeu la drum, El nu te lasă. El nu îi abandonează niciodată pe cei ce îi cer sprijinul. Da, e drept, suntem slabi și greșim. Uneori avem de plătit prostiile noastre sau ale altora. E ok. Se mai întâmplă. E în legile firii. Totuși, ce mă doare e când oamenii defilează cu mai mult decât pot duce. Mă doare să îmi pun încrederea în cineva care militează pentru credință, când el însuși trăiește, din toate punctele de vedere în dezacord cu aceasta. Nu sunt în măsură să judec și nici nu emit astfel de raționamente. Doar constat că am tendința să cred prea ușor că toți cei ce aduc în discuție numele Lui sunt așa cum îi conturez eu în mintea mea.
Sunt încă o copilă. Încă mai cred în povești cu oameni sinceri, cu vise împlinite și cu adevăruri. Din păcate însă, lumea nu este astfel. Lumea este plină de imperfecțiuni și de înșelătorii. Ne amăgim singuri că trăim, când în realitate murim tot mai mult în fiecare zi.
Dar e bine de știut că atunci când crezi, când nădăjduiești, când rabzi și când ierți... Atunci poți fi fericit.
Toată nădejdea se pune în puterea Celui de Sus.
Nu mai aștept nimic de la oameni.

Niciun comentariu:

Jos masca

Oamenii poarta masti. De cand crestem si incepem sa deschidem ochii invatam ca nu putem exista decat daca ne adaptam...si adaptandu-ne aju...