Trec zilele... Din păcate nu în timp util. Simt că fiecare secundă ce se scurge, ce trece pe lângă mine, va fi ultima. Mă apropi cu siguranţă de nebunie. Mă aflu într-o continuă stare de panică în care mă scufund inconştient.
Îmi lipseşte şi ultima formă de luciditate. Sunt asemeni unui morman de nisip... Mă deplasez iresponsabil... mă înşir în lume, înfăţişez numai o latură ce nu mă caracterizeatză, după care realizez prostia proprie şi regret.
Tot ce fac, fiecare gest, orice mişcare, mă aduce într-o melancolie grea, mai mult decat atat, mă împinge spre autodistrugere...
Regret fiecare secundă pe care o las să mă ocolească. Nu mai pot nici dormi de stres... mă epuizez şi nu înţeleg totuşi de ce. Da, ştiu că ar trebui să gândesc pozitiv, să fiu optimistă, dar nu pot. Picioarele mă dor, mă apasă greu făcându-mă să mă doresc mai curând oloagă. Pieptul îl simt ca blocat într-o armură grea, o piatră - nu pot respira şi din lipsa aerului mă asfixiez. Mâinile-mi sunt tot mai grele, apasă barbar trunchiul mic, blocat. Vreau să evadez... Şi e numai luni. Mi-e teamă să mă gândesc la zilele ce urmează având în vedere că pe zi ce trece oboleala se acutizează, în loc să îmi dea pace.
Dar, e târziu, e 23:00 (un târziu ce de obicei îmi părea ca ora cea mai bună pentru activitatea mea... dar nu mai pot)... Voi asculta sfatul blând al mamei şi îndrumările protectoare ale tatei... şi mă voi scufunda în pat, încercând mâine să-mi reîncep activitatea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Nu ştiu ce m-a apucat (fiindcă e total atipic mie, dar deh... vârsta) să fac un top 20 cei mai "buni" tipi... :)))) (da, bine, nu ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM...
5 comentarii:
lasa gratzi ....mai trb sa ne si odihnim ...vaita nu e numa munca ...pana la urma "Si maine e o zi" nu ?:)
scuze viata nu e numai munca ... sunt fff obosita cred ca o sa-ti urmez exemplul
Cam asa e... dar, fara munca... nu e viata :D
Problema e ca acum, si treaza dorm =))
You need a break! Acum intrebarea zilei: Cine te-a suparat asa tare? glumesc :-)). Transmiti multe sentimente prin cateva randuri insirate la o ora asa tarzie. Incearca sa scrii si ceva mai vesel. Si eu am nevoia de a compune atunci cand sunt trista, dar stiu ca daca voi face asta de cate ori ma simt singura, optimismul meu isi va face bagajele...
De ce trebuie sa existe trecut atata timp cat nu exista viitor? De ce trebuie sa existe prezent atata timp cat influenteaza viitorul, care oricum e legat de trecutul pierdut? De ce trebuie sa existe azi, cand pentru maine acest azi va fi ieri si maine va fi azi ? De ce fiecare viitor va fi candva un trecut ? Cum de fiecare trecut a fost candva un viitor ? Daca azi a fost maine pentru ieri si va fi ieri pentru maine, atunci… inseamna ca noi suntem cei ce ieri am fost azi si maine vom fi ieri ? Oare existenta noastra se invarte asemeni unui ceas ireversibil intre ieri si maine fara sa existe azi su acum ? Ce este acest acum ? Fiindca fiecare acum se termina chiar cu prima rostire a sa… Fiecare acum a ramas in trecutul de ieri a clipei prezente azi intr-un moment de transfigurare spre maine.
Si totusi, nu inteleg… se spune deseori traiesti in trecut… dar cum altfel poti trai daca fiecare prezent se schimba permanent in trecut ? Si totusi, ceasul se misca permanent intre acum si atunci, un atunci mutabil blocat intre viitor si trecut, adica intre un trecut si un prezent ce mai tarziu se transforma intr-un trecut si un alt trecut. Viata noastra, toata, se bazeaza pe existentialul trecut prezent si trecut trecut, fiindca nu exista o a treia dimensiune. Nu poti privi mai departe de concret.
Dar totusi, de ce sa existe acest trecut ? Pentru a distruge fiecare speranta de inaugurare a bucuriei din viitor sau prezent. Asadar, toti traim in trecut, fara sa realizam. Toti respiram acelasi aer statut am vietii anterioare, acelasi praf al clepsidrei ce reuneste trecutul si-l imparte in doua… Toti suntem egali in viata fiindca traim aceleasi momente, fiindca pentru nimeni nu exista viitor ci pentru toti exista curgere spre moarte.
Nu stiu ce mi-a venit... dar am scris exact ce ma macina acum ascultand la nesfarsit piesa aceasta... (Leonard Cohen - Dance me to the end of love ) imi aminteste multe lucuri din trecut..
Trimiteți un comentariu