miercuri, octombrie 29, 2008

Suntem adolescenţi...

... intră în fişa postului nostru să nu fim înţeleşi, să fim obosiţi şi să vrem o pauză continuă... Uneori suntem iresponsabili şi simţim cum cade cerul pe noi, însă nu trebuie să ne lăsăm doborâţi de durere. Părinţii par că nu ne înţeleg? Nu mai au încredere în noi? Ştiu că e o nebunie, însă este doar părerea noastră. Au fost şi ei cândva adolescenţi şi vor să ne ajute să nu cădem de pe pod, în prăpastia iluziilor. Ştiu asta şi pot băga mâna în foc pentru tot... dar totul trece, la fel de bine!

Până una alta să revin eu la ale mele... că eu sunt undeva în al 9-lea cer...:)) nu mă recunosc în definiţia adolescenului decât atunci când vine vorba de plâns isteric fără motiv - şi ăla nu mai există de mult, şi oboseală (aici 100%)... M-am uitat zilele trecute la un film tare drăguţ, deşi are secvenţe chiar idioate... care nu-şi au rostul, tot cu Hugh Grant: "Love actually". De aici am ales o secvenţă (şi câteva soundtrackuri...nici nu ştiu ce să postez mai întâi..)

4 comentarii:

Unknown spunea...

Mda...sa inteleg ca nu are nicio legatura cu ce am vorbit noi ieri seara, nu?... ;))
Parintii au fazele lor...dar le trece supararea repede:>
(Slava Domnului)

Unknown spunea...

In ceea ce priveste starea ta...
Se stie...:>:>:>

Grațiela spunea...

Da si nu:))) :-" :*:*:*

Intentia e de a evidentia ca parintii incearca sa ne ajute chiar daca noi credem viceversa... Asta e, incearca sa ne inteleaga da nu reusesc in totalitate. Oricum chestiile astea trec repede.

Grațiela spunea...

Eu zic merci ca am invatat sa depasesc momentele si ca ai mei sunt cu mintea la fel de adolescenti ca mine... :X

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...