vineri, aprilie 10, 2009

Cartofi şi amintiri

E vineri. E puţin înnorat dar nu mă afectează asta. Oricum sunt în casă şi citesc...

Am făcut cartofi prăjiţi, dar am curăţat iar mai mulţi... n-are nimic. Urmează masa de prânz. Când am pus o parte din ei la prăjit îmi veneau în minte tot felul de imagini din trecut, drăguţe, legate de cartofi prăjiţi. Chiar şi când urlam eu astă vară din grădina Adinei după Cristi să îi aducă CD-ul cu Windowsul... curăţam cartofi pentru a-i prăji. Mai ştii? La fel şi-acum, ca şi atunci, ca şi zilele trecute... mă gândeam să o sun s-o chem la un cartof cu ketchup (că e vineri) dar ştiu că e răcită, are treabă şi la urma urmei m-aş lua cu vorba şi adio învăţat... Pff. Mă simt analfabetă acum. Zâmbesc. Se întâmplă ceva tare ciudat cu mine în ultima vreme dar nu pot decât să mă bucur de acest lucru şi să-mi doresc să nu se schimbe. O fi de la soarele de afară? De la luna plină? De la... liniştea din interior şi puterea din exterior? De la prea mult învăţat? Nu cred. Cred că e de la Dumnezeu totul şi mă bucur că există acolo cineva care să îmi mai scuture puţin minţile şi să îmi lase interiorul curat, fără urmele prafului din trecut.

Vrei o porţie de cartofi la prânz? :)

10 comentarii:

allé spunea...

îmi place articolul :]

sincer.

îmi place mult.

Verdeaţă spunea...

Mie îmi plac cartofii prăjiţi O:-) :lol:

Ilia` spunea...

si mie imi plac cartofii:D

Adina spunea...

Asta'vara:-< Si l-ai uitat pe... :-<
Oricum,lasand la o parte lucrul acela,imi e dor de acele zile :) Cand mai facem cartofi prajiti?:>

Verdeaţă spunea...

Ţi-e dor de te dai în bărci[-(.... eu te-am chemat azi da tu nu... BATMAN BATMAN >:)... Lucrul acela e.. Pufy? Lasă că te priveşte de sus cu melancolie...mai ales pe mine că în acele momente îi făcea plăcere să-mi roadă ciorapii...care nici măcar nu erau ai mei, erau ai tăi :)) Ehei, ce vremuri când îţi luam ciorapii, când mergeam acolo în curte =)))) ştii tu la ce mă refer... când tăiam roşii sau făceam de mâncare, când mă lăuda pe mine mama ta şi tu nu mai puteai de nervi... :)) când găteam gogoşi care se întăreau imediat că greşeam compoziţia dar nu-ţi ziceam şi mă prefăceam că aşa trebuie :-" :)))... când ieşeam pe drum... Ah, ce dor mi-e de clipele de astă vară..Mi-e dor aşa să fim iar noi două ca între fete şi să mă stresezi nelăsându-mă să adorm... să nu ştim care doarme spre uşă care spre geam (deşi eu dormeam mereu spre uşă...acum aş schimba :D)... să facem mişto de idioţi culeşi de pe site-uri idioate... să primeşti mesaje de la Cristi dacă mai e "Teo" la tine şi să ne ţină de vorbă înainte de culcare...ehei... şi multe altele :(( Mi-e atât de dor... dar greu de realizat iar. Momentele astea sunt unice...

Verdeaţă spunea...

Nimeni nu simte in articolul acesta nimic... nimic din ce as vrea. Nu au cum, pentru ca numai noi eram acolo, intr-un univers cald... Ahh...cum jucam fete filme si baieti si ei vroiau mereu sa pice cu mine:))... si cum Gabi si Cristi stateau mereu langa mine... si se dadeau in spectacol... Mi-e dor de tine :)) si de Cristi:)))))

Verdeaţă spunea...

Ce frumos era... Am intrat în transa :)))

Adina spunea...

:)) Te mai astept pe la mine:))

Verdeaţă spunea...

Aşteaptă-mă! :)))

evelyn spunea...

Cartofi!`:x

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...