La revedere!

Ziua 5. Joi 16 aprilie 2009. Iar am fost primii la cantină. Adormisem decât de la 6 la 7. Eram stăpânită de o stare generală de melancolie pe ultima sută de metri. Imediat după masă am fost la o ultimă plimbare în frumosul parc din centru... Au urmat festivitatea de premiere, masa şi ultimele cuvinte.
Acum, privesc cu melancolie în urmă. S-a terminat. Am legat o serie de prietenii puternice şi totodată rupt altele. Nimic nu se întâmplă după cum ne dorim noi, niciodată nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine. Amintirile sunt singurele care rămân la urma urmei.
Totuşi, drumurile noastre poate se vor întâlni vreodată...