luni, aprilie 20, 2009

La revedere!

Ziua 5. Joi 16 aprilie 2009. Iar am fost primii la cantină. Adormisem decât de la 6 la 7. Eram stăpânită de o stare generală de melancolie pe ultima sută de metri. Imediat după masă am fost la o ultimă plimbare în frumosul parc din centru... Au urmat festivitatea de premiere, masa şi ultimele cuvinte.
Acum, privesc cu melancolie în urmă. S-a terminat. Am legat o serie de prietenii puternice şi totodată rupt altele. Nimic nu se întâmplă după cum ne dorim noi, niciodată nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine. Amintirile sunt singurele care rămân la urma urmei.
Totuşi, drumurile noastre poate se vor întâlni vreodată...

2 comentarii:

Iulia spunea...

:((
Poate o sa va revedeti la anu'
>:D<

Verdeaţă spunea...

Sau cu alte ocazii zicem noi... :) >:D<

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...