luni, aprilie 27, 2009

Gânduri

Sâmbătă, Colegiul nostru a fost gazda unui cenaclu literar în cadrul căruia au fost şi câteva lansări de carte. Din păcate nu am putut ajunge însă am ascultat până la epuizare şi cu o inocenţă nesătulă (ca aceea a nepotului ce soarbe fiecare cuvânt din povestea bunicului) descrierile celor ce au fost prezenţi - şi aici mă refer în mod deosebit la Adina care parca mi-a vândut din entuziasmul său ce părea să depăşască orice bariere imaginare. 

În orice caz, pentru fetele care s-au prezentat la acest eveniment, doamna dirigintă a avut pregătită o surpriză: câte o carte din acelea nou lansate. Am prins din zbor câteva titluri foarte interesante dintre care cel mai fascinant mi s-a părut, desigur, "Femeia în verde" de Eliza Roha. Din fericire aceasta se află chiar în posesia Adinei deci cu siguranţă va ajunge şi în mâinile mele.

În altă ordine de idei, deşi nu am fost prezentă doamna dirigintă mi-a înmânat o carte (ha! Are şi autograf) a marelui actor Constantin Codrescu. Titlul este "Pribeag prin viaţa mea" şi este - spre marea mea bucurie, eu fiind o pasionată a acestui stil - jurnal. Am fost mai mult decât plăcut surprinsă de acest gest - ca atunci când eşti în genunchi şi pleci capul pentru o greşeală dar cu un zâmbet cald ţi se întinde mâna să te ridici - şi totodată curioasă de ceea ce urmează să citesc. 

Acum că îmi dau seama că iar am scris mult am să trec la ceva ce deja m-a impresionat în carte, chiar de la început: o poezie (care mi-aş fi dorit să fie a mea dar din păcate nu am fost înzestrată cu acest dar "cuvintelor potrivite", deşi apreciez şi... ador - de ce nu - poeziile altora) modernă, simplă şi foarte... "true" (aka TRU) aka adevărată domn'le... în concordanţă cu starea mea de spirit. După cum urmează:

"Când se retrag iubirile

Rămânem pe ţărm

Două jumătăţi de scoică

Goală,

Aşteptând nerăbdători

Plecarea noastră

Viitoare.

Pentru că nimic nu-i mai trist

Decât ziua în care

nu putem dărui oamenilor,

Perle."

Superbă! Mulţumiri încă o dată pentru această ocazie, această carte ce are acum pentru mine valoare atât intrinsecă dar şi sentimentală.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Mai e si sambata un cenaclu:>

Adina spunea...

Comentariul e de la mine:D

Verdeaţă spunea...

:))... da... sambata sper din inima sa nu mai intervina nimic si sa pot ajunge si eu :D

Iulia spunea...

La cat ?
Unde [date foarte exacte :o3] stiu ca la noi la liceu, dar mai exact :))
Pot veni ca si spectator chiar daca nu fac parte din 10F ;)) ?

Verdeaţă spunea...

Normal ca poti veni. Inca nu stim ora insa te voi anunta de indata ce voi afla. Este vorba se sambata, 2 mai, sala de festivitati a Colegiului :)

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...