Încă mai greşesc

Ce fac? Stau tolănită pe jos şi privesc calendarul... în mai puţin de-o săptămână-i 28... degeaba. Acum 28 vine numai pentru că trebuie să fie intermediar 27-29 şi cu niciun alt scop. Ce importanţă mai are o zi când am pierdut un an? Mă doare, mă doare îngrozitor să nu ştiu ce mi se întâmplă, să trăiesc într-o lume alb - negru. 

Dar ştii ce? Revin ele culorile încetul cu încetul, ca la imprimantă, când schimbi tuşul. Am totuşi atâtea motive să zâmbesc... am un sprijin imens la celălalt capăt dar e departe. De ce nu mă pot mulţumi cu lucrurile frumoase din viaţa mea şi să evit să mă întristez când nu mai sunt? Amintirile nu mor niciodată dar poate că mi-e dor. Oare dragostea chiar poate muri? El aşa spune... Nu e pregătit pentru o relaţie de viitor, cum îmi doresc eu... fără despărţiri sau "împreună doar ca să nu fim singuri". Am vrut să iasă totul bine, dar cred că nu şi el. Poate caută distracţie - pe care eu nu i-o pot oferi. Poate sunt plictisitoare şi poate n-ar trebui să mă mai gândesc la asta - dar nu pot altfel. 

Credeam că sunt mai tare dar mi-am dovedit singură cât sunt de slabă. Nu pot şterge atâtea gânduri în numai câteva clipe. La început credeam că e ok dar acum încep să mă întreb tot mai des "de ce?". Mă simt trădată...