N-am nimic de zis

:))... Primul lucru care mi-a venit în minte este un tricou pe care l-am văzut pe un site şi intenţionez să-l cumpăr. Doi... indivizi se întâlnesc. Primul spune "I have nothing to say..." iar al doilea răspunde "you should blog about it"...
Cam aşa sunt eu acum.
Orice aş scrie e prea mult. Prea... extravertit, prea orice. Am auzit atât de multe "prea"-uri încât m-am plictisit. Mi s-a luat. Am o grămadă de gânduri în cap... cugetări, realizări, glume sau simple idei... dar nu am chef să le scriu fiindcă sunt pur şi simplu "prea" (inocente, stupide sau poate elevate, existenţiale... mda).
Am luat-o pe urmele verii trecute de-a binelea. Devin numb, am nevoie de spaţiu numai pentru mine, mă uit la Grey's Anatomy în prostie, mănânc toate porcăriile, dorm cât se poate, n-am chef de lume, nu am chef de socializare şi mă simt foarte bine în pielea mea.
Cred că totuşi am să notez câteva gânduri din Grey's Anatomy... ce mai zice Meredith şi reţin:

"There's a time for everything. And that time have come now. Time to stand up, time to grow up, time to let go."
"The reality is that pain is there to tell us something, it hurts for a reason."
"Maybe some fantasies are only supposed to live in our dreams."
"Sometimes you have to make a big mistake to figure out how to make things right."
"To make it, really make it as a surgeon it takes commitment."
"There are times when even the best of us have troubles with commitment."
"Commitments are complicated."
"We may surprise ourselves by the commitment we're willing to take. True commitment takes effort and sacrifice which is why sometimes we have to learn to chose our commitment very carefully."
"The truth is that you have to find the real source of the injury. And once you found it, try like hell to heal the suffer."
"In some ways betrayal is inevitable. When our bodies betray us, surgery offers the key to recovery. When we betray each other, the path to recovery is less clear. You do whatever it takes to rebuild the trust that was lost. And then there are some ones, some betrayals that are so deep that there's no way to repay what was lost and when that happens there's nothing left to do... but wait."

Muzică...

Ciudat... cum fiecare gen muzical, melodie... are o perioadă în care se ascultă şi una în care se evită. De exemplu cândva ascultam numai rock, nimic altceva. Apoi a urmat o vreme în care nu mai puteam asculta acele melodii întrucât mă deprimau... acum de curând am dat în mania hip-hopului... cred că iar am depăşit momentul. Sunt melodii pe care le ascultam pentru a mă simţi mai bine... care acum pur şi simplu mă deprimă.
Aşa se face că dormeam şi eu bine, ca omul care s-a culcat foarte târziu când... mă sună mami. Tonul de apel este melodia "păsări călătoare" de la Vescan. Cred că a fost pentru prima dată când am remarcat că versurile "uite-mă încă zâmbesc deşi nu-i zâmbetul meu, câţi spini înfipţi în suflet am ştiu doar eu şi Dumnezeu" nu mă avantajează. Pe lângă faptul că dacă mă trezesc brusc sunt şifonată... versurile astea m-au făcut să simt iar fiori în tot corpul. Dar de data asta nu am chef să mă mai las pradă gândurilor... deci am trecut pe Lemar (printre singurii artişti pe care chiar îi pot asculta oricând fără resentimente) - Weight of the world. Deşi versurile mi se potrivesc foarte mult, deşi m-ar putea întrista.... nu se întâmplă şi acum.
Chiar mă gândeam să fac o listă cu melodiile care pot fi ascultate oricând. Îmi dau seama că ar fi o salară de genuri muzicale.
...mi-e încă somn dar nu mă pot culca la loc întrucât trebuie să ajung pe la dentist... atunci mă resemnez în a continua lectura celor "1001 de remedii casnice".

Încă o leapşă

Am o dispoziţie destul de bună. Am fost pe la casă... m-am mai jucat cu Blacky, am mai facut practică pe un cocoş de data aceasta... am meditat. Per total e de bine. Mă simt eliberată de o doză foarte mare de energie negativă.
Aşa că, ascultând muzică şi profitând de această stare de linişte sufletească, m-am gândit să preiau leapşa Iuliei şi să îmi fac puţin de lucru. Alegerile pe care le fac nu corespund preferinţelor mele ci unei încercări de apropiere cât mai mult de personalitatea mea... de mine. Sunt curioasă şi eu ce iese... Şi cum eu sunt deseori obsedată de simboluri... s-ar putea să fac alegeri în funcţie de simbol. Să mă reprezinte.
De-aş fi...
O floare: Iris (sunt în zodiacul floral)
Un anotimp: Toamna pe la sfârşit
O lună: Noiembrie
O culoare: Verde sau Roşu (sunt totuşi prea vulcanică pentru liniştitul verde)
Un animal: Câine
Un fruct: Măr de toamnă (prietenii ştiu de ce) sau gutuie... deşi nu sunt amară.

O piesă de mobilier: O etajeră (eventual plină de fotografii)
Un obiect: cameră video
O melodie: The police - Every breath you take (mi-a ieşit chiar la multe teste online acest răspuns... şi adevărul e că mă caracterizează perfect)
Un videoclip:

Evanescence - Bring me to life (deşi nu prea m-am gândit la asta vreodată)
Un instrument muzical: Pianină
O persoană apropiată: Mama
Un copac: Brad (care chiar sunt în zodiacul arboricol)
O strofă: "She wants to love him
Ready to give up everything
To be there when he calls" (Lemar - When a heart is broken)

Un oraş: Veneţia
Un fel de mâncare: Pizza cu ardei iute
O carte: "Mizerabilii" - Victor Hugo sau "Adam şi Eva" de Liviu Rebreanu. Extreme...
Un Super Erou: Buttercup
Un fenomen: Ploaie de vară. Clar :)). Cu tot ce cuprinde... chiar dacă asta înseamnă mai mult.

O maşină: Probabil că aş fi exact maşina pe care o am. VW PASSAT BREAK (mare, de familie, destul de puternică, rezistentă, consum mic... casual şi destul de accesibilă dar nu pe placul oricui, simplă dar complexă)
O parte a corpului: Cavitatea toracică (se pune?)
O piesă vestimentară: Mănuşi

Un personaj de film: Sophie Fisher (Music and Lyrics)
Un film: Music and Lyrics sau 50 first dates
O clădire: World Trade Center :)))
O legumă: Morcov
Un telefon: Nokia 3220... (îl am de 3 ani şi continui să îl ador... e perfect suprapus personalităţii mele)
Un serial: Ghost whisperer
Ceva dulce: Milka cu caramel :X
Un gest: Îmbrăţişare
O băutură: Limonadă

Un obiect de exterior: o barcă cu vâslă
O materie: Apa
Un nume: Isit
Un parfum: Calvin Klein Truth
O oră: 13
Un an: 1917

Pe final... primeşte cine vrea :D.

E cât se poate de normal

Când nu mai simţi nimic... păi nu mai simţi. Nici măcar durerea celuilalt. Lacrimile par simple picături de rouă. Râsete şi încercări eşuate. Respiraţii repetate, sufocate. Alcoolul întăreşte depresia. Nu-l folosi. Nu te lasa dus de val când crezi că ai rămas şi fără cal. Degeaba râzi acum când ştii că atunci când te vei trezi îţi vei dori iar să te vezi acoperit de flori plastifiate şi bentiţe albe. Degeaba mai plângi pentru nimic. Oricum nu mai vrea să ştie. Ai inima înecată în venin şi tot ce a fost cândva amintire acum miroase a benzină. Te pregăteşti să-i dai foc deşi ştii că te vei arde. Dar n-ai ce face. Nu există alternativă. Degeaba fredonezi cuvinte care dor. Vrei să scuipi insultele şi nu le crezi. Nu folosi cuvinte grele. Nu te vei vindeca decât ignorând. Ştiu că e boală grea pe care medincii pretind că o pot trata dar ea persistă. Insistă să crezi că se va cicatriza rana şi atunci sângele nu va mai murdări memoria cu otravă.
Orice naş îşi are naşul. Orice depresie îşi are vindecare mai devreme sau mai târziu. Nu poţi fi o unealtă de care să se folosească. Nu poţi fi o cârpă menită să-i întărească orgoliul. Nu poţi trăi ca polen atâta timp cât ştii că albinuţa ta zboară din floare în floare. E greu... dar nu uita că tu ca polen poţi fertiliza cândva o floare, nu doar să fii hrana unei albinuţe trecătoare. Te va zbura vântul spre un pământ fertil. Călătoria e grea şi dureroasă... te poţi izbi de viespi şi de bondari dar cândva se va încheia şi vei rămâne în linişte. Nimic nu e etern. De ce ar fi asta?

...Over and over again

Două zile... e a treia. A doua l-a prins şi pe el... dar nu pe noi. Drumuri de mult despărţite în plan fizic... rămâne doar meditaţia. Levitaţie. Credeam că am reuşit dar nu pot. Încă mai am praguri de care să mă izbesc cu capul. Şi asta pentru că nu vreau să fac ce simt. Nu vreau să urăsc. Nu vreau deşi asta simt... deşi asta aş face. Mă chinuiesc singură, simt o durere ca şi cum cineva mi-ar zmulge toată pielea şi carnea mi-ar despica-o de pe oase. Simt şi inima cu pulsează nisip şi praf... nu am mai făcut de mult plinul cu sentimente calde... aşa că au rămas gunoaiele. Şi totuşi nu vreau să urăsc. Totuşi mai bine încetez din a exista eu... numai ca să ştiu că mi-am păstrat demnitatea şi iubirea sinceră... să ştiu că trăieşte el.
Acuzaţi-mă dacă nu mă înţelegeţi. oricum nu puteţi vedea viaţa prin ochii mei. I-aş smulge din cap şi vi i-aş dărui dacă aş ştii că atunci voi învăţa iar să fiu fericită. Nu înţeleg unde s-au dus îmbrăţisările, lacrimile de dor ce urmau să-şi găsească perechea în fericire. Nu înţeleg cum am lăsat o parte din mine să moară, ba mai mult... am omorât-o. Nu ştiu cum... poate am închis ochii dar nu îi voi mai putea deschide vreodată spre atunci. Îmi zgârii conştiinţa cu amintiri din trecut... şi acum plâng amintindu-mi cum promiteam îmbrăţişări şi sentimente eterne... Mă înec.
Poate sunt prea idealistă, visătoare... poate demodată... poate nu aparţin. Unde mi-e eternitatea? El... al meu pentru totdeauna? Nu mai am forţa să iubesc decât o poză. Doi ochi căprui, doi ochi trişti... care m-au uitat. Care mă resping. Care nu mă mai recunosc. Îi vreau înapoi în privirile mele...
[criză de gastrită... mi-e rău]
Nu pot să şterg amintirea, ID-ul, cuvintele. Continui o prietenie. E dureros când două suflete ca unul devin iar separate, când iubiţii devin prieteni. Eu nu pot suporta asta. Mă distruge dar... nu vreau să urăsc. Nu vreau să îl pierd. Nu vreau să mai ştiu, nu vreau să mai respir aerul acesta. Nu mai vreau nimic... aş vrea ca "te iubesc" să însemne iar ceva.

Am mai primit o leapşă

De la Ştefy. Sună cam aşa:

What was your first:

Car - Audi 80

Trip within borders - Piteşti (imediat ce m-am născut)

Trip abroad- Golden Sands, Black Sea, Bulgaria :))

Memory - Gabriela... prima mea păpuşică... îmi amintesc şi acum cum o îmbrăca mami cu rochiţa mea roz. Nici un an nu cred că aveam dar văd totul clar.

Pet - Grivei (şorecar)

Crush - Dan Teodorescu de la Taxi :)))... Îmi amintesc şi acum cum la 3 ani mă recomandam Teodora Teodorescu :)).

Discovery - dacă las jucăriile afară nu le mai găsesc (dar tot mi-era lene să le aduc acasă)

Job - None

Idol - Dumnezeu

Creation - Probabil vreo felicitare în care sugeram dragostea mea nesfârşită pentru mami


Leapşa aceasta va circula spre Heliana.

Leapşă lungă

Am preluat leapşa de pe blogul acesta. Ideea este să scriu 99 lucruri despre mine.

1. Îmi place ploaia
2. Nu sunt obsedată de verde
3. Am început o cură fără carne dar nu cred că mă va ţine prea mult
4. Deseori mă simt nesigură
5. Alteori sunt sigură dar fac gesturi idioate fără să realizez.
6. Nu prea-mi pasă de gura târgului
7. Nu mă las uşor mişcată de faptele/gesturile celorlalţi
8. Deşi sunt persoane care mă rănesc şi cu o privire
9. Sunt foarte sufletistă
10. Nu-mi plac grupurile mari de oameni
11. Sunt destul de retrasă
12. Uneori poate chiar timidă
13. Alteori foarte sociabilă
14. Pe primul loc pentru mine e familia
15. Ador copiii
16. Sunt foarte romantică
17. Şi cu toate astea nu mă dau în vânt după flori
18. Simt că nu aparţin epocii acesteia
19. Mi-e foarte greu să trec peste despărţiri
20. Nu îmi plac finalurile
21. Nu îmi plac relaţiile "numai ca să fie" sau care nu promit un viitor
22. Mă enervează poserii de pe centru
23. Mi se pare aiurea să încerci să fii ca mulţimea
24. Fiecare om e unic... chiar dacă unii par traşi la xerox.
25. Mă enervează generalizările de genul "bărbaţii sunt nişte porci/toţi la fel"
26. Sunt foarte nehotărâtă
27. Nu-mi place să am regrete ci poate cel mult remuşcări
28. Cu toate astea am o grămadă de regrete
29. Trăiesc în trecut
30. Ascult foarte mult Vescan
31. Sunt foarte serioasă
32. Până ajung să mă ataşez foarte mult de o persoană şi atunci devin copilăroasă şi răsfăţată
33. Vreau să fac medicina
34. Cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare din noi şi că totul se întâmplă cu un scop.
35. Uneori cred că Supraeul Freudian e îngerul nostru păzitor
36. Mi-e foarte greu să îmi cer iertare şi să mulţumesc
37. Dar atunci când o fac e din inimă
38. Uneori tind să cred că sunt nefericită deşi uit să privesc în jurul meu
39. Am plâns când am aflat că Moş Crăciun nu există
40. Mi-am călcat de multe ori pe inimă pentru anumite persoane şi nu au realizat
41. Sunt în stare să îmi sacrific viaţa pentru cei la care ţin
42. Şi asta pentru că sunt foarte puţine astfel de persoane
43. Când nu sunt iubită şi îndrăgostită devin carieristă
44. În general sunt o fire puternică
45. Dar orice naş îşi are naşul
46. Nu se găsesc 3 persoane care să ştie cu adevărat cine sunt
47. Uneori tind să cred că nici măcar eu nu mă regăsesc în acelea
48. Dumnezeu nu se pune că nu e persoană... şi nici Sfinţii sau Îngerii
49. După Dumnezeu, prima persoană pe care o iubesc e mama.
50. Apoi era Cristi
51. Dar nimeni nu trebuie să ştie punctul 50
52. Nu prea ştiu să fac diferenţa între dragoste şi prietenie
53. Nu îmi plac sunetele stridente
54. Nu suport cioflăitul, sorbitul şi restul. Devin o crizată când le aud.
55. Sunt extrem de posesivă şi protectoare
56. Chiar sufocantă
57. Când devin nesigură pe mine am cele mai idioate reacţii
58. Mă schimb după cum bate vântul
59. Mi-e frică de puncţii
60. Nu prea îmi place să fac complimente... dar se repetă 37
61. Mă fascinează lucrurile ce nu îşi găsesc o explicaţie
62. Îmi pierd repede răbdarea şi cumpătul într-o situaţie
63. Îmi place să port albastru
64. Apreciez foarte mulţi oameni care nici măcar nu au habar
65. Mă enervează profitorii
66. Deşi sunt înconjurată de ei
67. Am greşit de multe ori faţă de cei din jurul meu
68. Uneori nici nu ştiau... şi nici până acum nu au aflat
69. Dar m-am căit
70. Cu toate că sunt conştientă că pentru aceeaşi cauză mi-aş repeta greşeala
71. Vreau nepoţi... dar nu are cine să mi-i aducă
72. Sunt foarte economă
73. Deşi uneori sunt incredibil de risipitoare
74. Deşi îmi greşesc persoanele la care ţin... tind să iert
75. Dar şi când ajung la capătul răbdării sunt mai rău ca un uragan. Uit tot ce a fost de bine...
76. Sunt destul de supărăcioasă
77. Mi-e dor de frate-miu Mike
78. Îmi place să gătesc
79. Pun foarte mult suflet în tot
80. Şi tot nu rămân neînsufeţită :))
81. Sunt alergică la praf, polen şi fum de ţigări
82. Îmi place să analizez persoanele
83. Mă atrag foarte tare mai ales persoanele mai puţin plăcute de restul, cu un caracter mai vulcanic/neobişnuit sau greu de înţeles
84. Sunt puţin cam masochistă
85. Nu-mi place să fac poze... deşi cândva făceam continuu
86. Prima mea întrebare este "ce zodie eşti"
87. Cred că e boală genetică
88. Nu mă ghidez după aparenţe
89. Îmi dau seama uşor când cineva are sau nu o intenţie şi mai ales când are sau nu chef de mine
90. Nu-mi place să mă uit la filme pentru că mă întristează şi mă melancolizează
91. Nu-mi place să pierd timpul deşi o fac des
92. Îmi plac tunetele şi fulgerele, mă liniştesc
93. Am 17 ani, mă simt de 40, arăt de 15
94. Ador parfumurile bărbăteşti
95. Şi spaghetele... nu le pot refuza
96. Duminica mănânc mereu pizza. E un ritual
97. Nu ştiu de ce dar am o atracţie deosebită pentru Italia şi tot ce ţine de ea
98. Am avut anul acesta cel mai nasol Paşte
99. Cred în minuni. Chiar în momentul acesta mi-aş dori să apară una în viaţa mea.

Leapşa merge mai departe la Iulia,

Studenţie

Am primit adineaori melodia ce urmează, de la o veche şi bună prietenă, Alexandra, studentă la medicină în Cluj. Ştia că mă aşteaptă aceeaşi viaţă grea. Atâta doar că eu scap de căminul din Hasdeu că am domiciliu fix în Cluj. Ha!
Oricum, greu va fi la facultate dar... de-abia aştept să văd că în sfârşit aleg şi eu o cale fără să mai oscilez atât.
Viaţă de student...
Vă invit să audiaţi! Şi cred că ar trebui să ia aminte toţi cei care vor să meargă la facultate în Cluj şi se vor trezi prin căminele turn :)) de 7 etaje de pe strada aceea îngustă. Partea bună e că se poate învăţa în grădina botanică - e aproape.

cantecul studentei
Asculta mai multe audio Muzica

Enjoy!

Linişte şi pace...

Nimic interesant. Treabă, somn, plimbare, somn, masă, somn... :)). Am făcut lecţie de anatomie pe două găini azi. Da, îmi place să le analizez interiorul, să tai cu multă migală şi chiar să gătesc. Dacă nu mi-ar fi atât de lene să învăţ şi dacă n-aş fi atât de plictisită şi de sictirită de şcoală, program şi alte d-astea... aş face medicina. De la 3 ani mi-am dorit asta. Îmi place să vindec oameni, îmi place să tai, nu mă supără sângele sau infecţiile. Nu sunt mironosiţă. Tata spune că sunt "transintelectual":)). Adică pot multe dar nu fac nimic. Chiar şi astrograma mea spune că sunt "mama bolnavilor". Mda. Doar că încă o dată revin la vechea problemă: lenea comoditatea.
În fine. E linişte şi pace în viaţa mea acum. S-au liniştit toate apele, sunt vechea eu... atâta doar că am o doză exagerată de plictiseală în sânge. Mă simt bine că am uitat de visele cu prinţi, familie şi alte d-astea bazaconii şi mi-am amintit că am 17 ani şi încă n-am carnet de conducere :)). În loc să mai visez îmbrăţişări sub felinare cu acela ce-mi răpise inima, am iar coşmaruri legate de şcoală. În locul lacrimilor de tristeţe văzând că în vis mă ignoră apar răsuflările uşurate că am scăpat de lucrarea la engleză ce coşmaruri frate. Şi mai ales... în loc să îmi dau cu piciorul zilelor sperând că aşa voi obţine ceva ce oricum era menit să mă distrugă... nimic, acum stau şi îmi amintesc ce bine era când mă gândeam la facultate, la visele mele, la maşini şi eventual bani de benzină...

Nimic

Un început acid de seară. S-a schimbat puţin modul meu de viaţă... îmi lipsesc multe din "banalităţile" de altă dată. Parcă şi cuvintele sunt oarbe acum. Îmi lipseşte becul mobil pe care îl aşezam înainte pe tastatură iar calculatorul fratelui meu mă face să mă simt şi mai frustrată. Am ajuns să urăsc Apple din cauza lui.
Sfârşit de gând - Sfântul Ilie îşi pregăteşte orga de lumini încă de acum - mai e puţin până luni. Exersează. Ciudat fenomen. Dintr-un nor alb, solitar, se coboară limbi de foc. Interesant. Ştie oare cineva cât de mult iubesc furtunile? Ploile puternice, tunetele, fulgerele, stropii mari... totul se aude ca un război - mai mult sau mai puţin rece, depinde unde te prinde. E superb. Nimic nu mă face mai fericită şi mai liniştită...
Îmi spală gândurile, devin mai curate... dar nu am eu parte acum de o astfel de surpriză. Sunt stele pe cer. Vorbesc sacadat. M-am schimbat. Poate e de la prea mult hip hop sau poate e doar de la viaţă. Cresc, mă maturizez, inima-mi îngheaţă şi se face frig. Asta mă face să recit în gând: "A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva... cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta". Aşa era, nu? Hmm... mda. Încă greşesc că ştiu da mai suflu puţin aşa... să nu zic că nu mi-am mai rupt puţin zgaiba. E ca la mine la nas. Înainte să îmi facă puncţii nu mi-a curs niciodată sânge din nas. După ce am trecut prin acea experienţă... şi m-a forţat de atâtea ori la rând... s-au sensibilizat sinusurile. Acum imediat ce strănut sau mă lovesc de ceva sau pur şi simplu îmi suflu nasul... remarc frumuseţea roşului aprins. Dar se vindecă... ştiu că pot evita aceste reacţii dar totuşi de dragul eliberării foselor nazale sau din cauza rinitei alergice (praf, polen - strănut) ajung la sânge. La fel şi cu inima. Aş putea ocoli durerea... şi chiar e ok. Dar uneori mai vreau să mă eliberez şi o dau în bară sau pur şi simplu inevitabil strănut. Nu e vina mea. Eu pur şi simplu încerc să mă vindec.

Don't you forget about me

Cât am fost internată am notat într-un caiet tot felul de impresii, gânduri, lucruri mai mult sau mai puţin interesante, evenimente... cam tot ce mi-a marcat existenţa acolo. Aveam în gând să invadez blogul cu "gânduri din salonul 2"... dar acum, ajunsă acasă, aici, în faţa monitorului... am hotărât să nu mai fac acest lucru. Parcă pentru prima dată încerc să nu mă întorc la nimic din trecut. Oricum a fost o experienţă uneori tristă, alteori vesela... un amalgam de lacrimi, durere dar şi zâmbete şi vindecări. Am analizat cam tot ce am putut (psihologic, da) şi am învăţat (surprinzător) foarte multe lucruri despre mine şi despre ceilalţi.
Parcă nici nu mai contează acele momente, oricum aparţin timpului... dar mă simt într-adevăr schimbată. Modul meu de viaţă parcă s-a schimbat. 9 zile au avut totuşi consecinţe puternice asupra mecanismului meu psihic.
Deci nu voi mai spune nimic din ce aş fi vrut... dar totuşi mulţumesc tuturor celor ce şi-au sacrificat din timpul lor pentru a-mi face o mică vizită. A însemnat enorm pentru mine!

Acasă

După ce am putrezit atâtea zile în mica şi frumoasa secţie ORL mai nou găzduită de "Spitalul Nou"... am revenit acasă.
Nu mi-era pregătită pentru astăzi externarea dar s-ar părea că atunci când ne dorim cu adevărat un lucru... îl putem obţine. Aici mi s-a demonstrat acest lucru cu adevărat.
Ieri înainte de control mi-era frică de a 5a puncţie (pe care ar fi trebuit să o fac). Mi-aş fi dorit să se întâmple orice doar ca să scap. Fix când am fost chemată în cabinetul medicului... mi-a pleznit un vas de sânge în nas şi am avut hemoragie. Am scăpat!!! Urma să mai lucrăm azi. Eram deja cea mai veche şi s-ar părea ca rămâneam să mă externez ultima. Când a venit azinoapte domnul doctor în vizită şi i-am comunicat cât de mult îmi doresc să plec mi-a dat clar de înţeles că nu se va întâmpla deşi amuzat a spus într-un final pe un ton grav "Mai vedem, dacă eşti cuminte".
Ehh... până aici bine dar apare neprevăzutul: urgenţe peste urgenţe. La miezul nopţii. Ba ca şi-a tăiat gura cu polidiscul, ba că a primit un leagăn în nas şi şi-a spart nasul. Ideea e că s-a aglomerat atât de tare salonul în care eram încât ajunseserăm să dormim şi 2 în pat. Cazul meu. Aşa că, ştiindu-mi dorinţa de a pleca şi mai ales frica de o posibilă nouă serie de puncţii... mi-a scris externarea.
Aşa am ajuns eu să vin astăzi acasă. Am încă flexura în mână, şerveţele la îndemână şi miros de ampicilină în piele dar... sunt sub tratament.

Ce bine e acasă!!

Da da... la mulţi ani!

Este 5 iulie 2009. Mult aşteptatul moment.
Duminica a 4a după Rusalii - Vindecarea slugii Sutaşului.
Evanghelia după Matei 8, 5-13:

Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

Totodată astăzi, la ora 13:45 se vor împlini 17 ani de când mă chinuie destinul. M-am născut într-o zi ca aceasta, de Duminică, în care Luna era crescătoare cu luminozitate 37%, soarele strălucea pe cer având să îşi manifeste influenţa multiplă asupra mea (duminică - zi guvernată de soare, naşterea mea la amiază - perioada de maximă activitate a soarelui, soarele în Rac, an guvernat de forţa soarelui: maimuţă - corespondentul leului în zodiacul european). Nu ştiu ce mi-au ales ursitoarele, nu am idee ce am ales din multitudinea de obiecte aduse de moaşa mea la naştere (de fapt, nu ştiu nici măcar ce obiecte a adus) dar ştiu ce a visat mama în noaptea următoare... despre destinul meu. Nu îmi place. Dar ce îmi place mie? :))
Am descoperit de mult jurnalul mamei din perioada sarcinei mele... dar habar n-am unde l-am pus. În orice caz m-am născut cu mult păr (asta ca să compenseze mişcarea regresivă a timpului), cu unghiile foarte lungi şi pline de sânge (mda, are rost să spun că mi se rup imediat unghiile?), cu picioare lungi, mai "înaltă" decât fraţii mei şi mai slabă (55 cm cu 3kg 300g parcă) şi cu gâtul ştrangulat de cordonul ombilical. Eram vânătă şi urâtă :)). Am stat un timp pe la incubator... cam mult ce-i drept, şi pe urmă am ajuns direct pe plajă la bronzat :)). Părinţi inconştienţi (nu mă înjuraţi). A... da şi mai superb, cu fierea ştrangulată. Încă o mai simt de fiecare dată când mănânc ceva cu poftă (acum e adevărat că se mai adaugă şi gastrită dar nu pun la suflet). Ce să mai... ciocolata şi florile au ajuns la câini - că doar m-am născut fată (spre marea mâhnire a tatei). Naşterea perfectă, îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri, dacă stau să mă concentrez mai bine îmi amintesc şi cum dădeam din picioare la mama în burtă :)).
Mda, la mulţi ani mami! Că meritele îţi aparţin! Acum că sunt bătută în cap... nu e vina ta, e de la prea mult soare! :)).

Un Crăciun fericit tuturor! :D
Dedicaţia mea de ziua mea:


Mulţumesc mami şi tati, frăţiorilor mei: Mike şi Gabi ... şi tuturor celor ce au ştiut de-a lungul acestor 17 ani să mă facă să trăiesc... celor ce m-au învăţat tot ce ştiu acum, mi-au arătat cărări noi, m-au făcut să râd sau să plâng şi m-au împins să fiu cine sunt acum: om viu, cu bune şi rele, învăţăcel în tainele vieţii. Vă iubesc!

-articol programat din timp (iunie 2009).

Melancolie...

De pe la 6 jumate mă tot întreb ce să fac să omor timpul... Nu mai am somn dimineaţa... ci doar emoţii. Am ajuns să mă uit pe edu.ro de admitere şi bacalaureat. Sunt plictisită.
Iar trăiesc din amintiri şi mă hrănesc cu speranţe şchioape. Simt un sentiment tare plăcut în suflet... aşteptarea se apropie de sfârşit. Simt dimineaţa până în măduva oaselor, mă îmbată cu prospeţimea ei. Sper să-mi găsesc fericirea în acest apus şi să las în urmă serile mohorâte din trecut...

Mihaela Mihai - Habar n-ai tu

Altă leapşă

Sunt la capitolul preluat lepşe... deci... Pe aceasta am găsit-o pe blogul Iuliei. Sună cam aşa:

O lună a anului: Octombrie
O parte a zilei: Seara
Un animal marin: Rechin
O direcţie: Înapoi
O virtute: Răbdarea
O personalitate istorică: Hitler
O planetă: Mercur (că tocmai a intrat în Rac)
Un lichid: Sânge
Piatră: Smarald
O pasăre: Rândunică
O plantă: Porumb
Un tip de vreme: Însorită
Un instrument muzical: Pianină
O emotie: Tristeţe
Un element: Apa
Un sunet: Scârţâitul uşii
Un cântec - "Everytime" Britney Spears (mi se potriveşte acum)
Un film: The Sound of Music
Un serial: Fresh Prince of Bell Air
O carte: Cavaler de caro :D ("Exclusă şi stigmatizată" - Luigi Pirandello)
Un fel de mâncare: Paste Carbonara
Un oras: Honolulu (:-<)
Un gust: amar
O culoare: verde
Un material: cânepă
Un cuvânt: regret
O parte a corpului: burta
O expresie a fetei: rid (bine, bine... numb)
O materie la scoală: Psihologie
Un personaj din desene animate: Jerry (Tom & Jerry)
O formă: Pătrat
Un număr: 15
O masina: Jeep Compass (sau Chrysler Aspen sau 300C)
O haină: geacă de piele...

Leapşa

Leapşa preluată de la Adina şi primită de la Mări.
1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând: "În acest context, şcolii, ca principal agent educativ, îi revine rolul de a înarma tinerii cu simţ critic(...)" ("Manual de pedagogie", Ioan Jinga şi Elena Istrate - prima carte pe care am pus mâna :D )
2) Fara să verifici, cât e ceasul? 8:40...AM
3) Verifică.08:48 :)) Ce repede a trecut timpul
4) Cum eşti imbrăcat? Pijamale şi indispensabili... totul e bleu.
5) Înainte să răspunzi la chestionaru' ăsta, la ce te uitai? Blogul Adinei :D
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator? Bunică-mea dărâmă bucătăria.
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci? Can't remember... cred că alaltăieri... la spital şi apoi în parc să-mi vărs nervii, emoţiile şi alte d-astea.
8) Ce-ai visat azi-noapte? Că îmi spunea Andreea că nu am ajuns la Maslu... Şi acum mă oftic, că îmi dau seama că într-adevăr nu m-am mai dus la Maslu... la Sf. Paraschiva... şi mai e şi vineri. Shame on me.
9) Când ai râs ultima oară? Nu ştiu. Când am aflat că mă internez. Dar râdeam de nervi şi plângeam... râs cu plâns...
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli? tencuială, spumă poliuretanică (izolare), glet, lavabil şi urme de ţânţari sleiţi.
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată? O ciocolată.
12) Care-i ultimu' film pe care l-ai vazut? "The perfect score"
13) Ai vazut ceva neobişnuit azi? Frate-miu şi-a făcut patul înaintea mea...
14) Ce părere ai despre chestionaru' asta? Drăguţ. M-a relaxat.
15) Spune-ne ceva ce nu ştim incă. Aştept de două luni ziua de astăzi şi acum... mi-am pierdut toată speranţa şi nu vreau să mai iau atitudine. M-am obişnuit cu ideea.
16) Ce nume i-ai da fetei tale? Kathleen (sau Katherine) Cristina
17) Dar băiatului tau? Edgar Cristian
18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate? Uneori dar mă omoară gândul de a fi departe de ai mei...
19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului? "Dumnezeu are grijă de toţi ai tăi şi cândva vă veţi reîntâlni" - ar fi o uşurare
20) Daca ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba? Ehei, multe frate. În primul rând aş facesă dispară poluarea, foametea, dezastrele naturale şi probabil că aş reuni Biserica Răsăriteană cu aceea de Apus... cum a fost înainte de Marea Schismă (dar oricum tot ce am zis ţine de fabulos. Concret nu prea pot schimba întreaga lume...ci doar pe aceea din jurul meu)
21) Îţi place să dansezi? Da...dar decât cînd sunt îndrăgostită... şi atunci pe muzică lentă.
22) George Bush? Ce-i cu el?!
23) Care a fost ultima chestie care pe care ai vazut-o la teveu? M is for Michael, All time top 40 Michael Jackson ... SUPERB :X
24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru' asta? Am vrut să dau nume dar văd că mi-au luat-o înainte. Deci cine vrea ...

Nu încă

Am mai amânat absenţa mea până luni (era păcat să mă prindă ziua mea în spital). Tot nu ştiu pentru cât timp şi tot nu cred că are importanţă.
Asta ca fapt divers.
Printre altele... sunt plictisită şi obosită. Nu mai am încredere în aproape nimic. Mi-e teamă că va urma o dezamăgire. E trist să vezi cum aştepţi atâta timp un lucru şi fix cu o zi înainte realizezi că nu se mai merită să încerci şi ţi-e frică de un posibil eşec. Mă tem şi nu prea mai am speranţă dar... ce va fi va fi.

N-ai cum...

Tot nu mi-am rezolvat problema cu viruşii. Tot de pe calculatorul tatei mai dau câte un semn... Am intrat în iulie (luna lui cuptor). Mă doare capul îngrozitor. Mai toată ziua mi-am petrecut-o la spital (de la o secţie la alta şi de la o coadă la alta). Verdictul final m-a cutremurat puţin dar am trecut peste. E vorba doar de o veche fobie a mea legată de spitale şi... de ce te temi nu scapi. Oricum nu am pus la suflet. Acum mă simt confuză şi pur şi simplu scârbită. Mereu am avut ceva şi niciodată nimic. Nu a acceptat nimeni vreodată că eu aş avea dreptul să sufăr de ceva şi mereu m-am victimizat. Acum că s-a ajuns la proba contrarie parcă le simt pe toate apăsând şi totodată nu mai simt nimic. Nu mai vreau nimic. Nu mă mai interesează nimic. Nu înţeleg şi parcă tot ce ţine de viitor (chiar şi pe un termen de 5 minute) este tot mai incert şi mai imprevizibil. Sunt obosită şi mult prea stigmatizată (sau cel puţin în ceea ce priveşte imaginea mea de sine...).
În fine... Va urma o pauză. Nu ştiu cât de mare... aflu mâine.
Uite cum mă simt:

*printre altele...