miercuri, iulie 15, 2009

Don't you forget about me

Cât am fost internată am notat într-un caiet tot felul de impresii, gânduri, lucruri mai mult sau mai puţin interesante, evenimente... cam tot ce mi-a marcat existenţa acolo. Aveam în gând să invadez blogul cu "gânduri din salonul 2"... dar acum, ajunsă acasă, aici, în faţa monitorului... am hotărât să nu mai fac acest lucru. Parcă pentru prima dată încerc să nu mă întorc la nimic din trecut. Oricum a fost o experienţă uneori tristă, alteori vesela... un amalgam de lacrimi, durere dar şi zâmbete şi vindecări. Am analizat cam tot ce am putut (psihologic, da) şi am învăţat (surprinzător) foarte multe lucruri despre mine şi despre ceilalţi.
Parcă nici nu mai contează acele momente, oricum aparţin timpului... dar mă simt într-adevăr schimbată. Modul meu de viaţă parcă s-a schimbat. 9 zile au avut totuşi consecinţe puternice asupra mecanismului meu psihic.
Deci nu voi mai spune nimic din ce aş fi vrut... dar totuşi mulţumesc tuturor celor ce şi-au sacrificat din timpul lor pentru a-mi face o mică vizită. A însemnat enorm pentru mine!

5 comentarii:

camelya spunea...

Ai grija de tine :*:* >:D< bine ai revenit acasa >:D< stiu cat iti doreai ;))

Grațiela spunea...

multumesc >:D< :*:*:*. Si multumesc ca mi-ai mai ridicat putin moralul prin acea vizita surpriza >:D<. A insemnat mult pentru mine!

Adina spunea...

Bine ai revenit :D >:D<

Evelyn spunea...

N-am fost niciodata internata intr-un spital... Nu cred ca e prea placut.

Bine ca esti acasa :*

Grațiela spunea...

Si pentru mine a fost prima oara :)) ... dar ma bucur ca macar am ajuns intr-o sectie noua si nu prea a apucat sa capete aspect de spital...sau miros.

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...