luni, iulie 27, 2009

E cât se poate de normal

Când nu mai simţi nimic... păi nu mai simţi. Nici măcar durerea celuilalt. Lacrimile par simple picături de rouă. Râsete şi încercări eşuate. Respiraţii repetate, sufocate. Alcoolul întăreşte depresia. Nu-l folosi. Nu te lasa dus de val când crezi că ai rămas şi fără cal. Degeaba râzi acum când ştii că atunci când te vei trezi îţi vei dori iar să te vezi acoperit de flori plastifiate şi bentiţe albe. Degeaba mai plângi pentru nimic. Oricum nu mai vrea să ştie. Ai inima înecată în venin şi tot ce a fost cândva amintire acum miroase a benzină. Te pregăteşti să-i dai foc deşi ştii că te vei arde. Dar n-ai ce face. Nu există alternativă. Degeaba fredonezi cuvinte care dor. Vrei să scuipi insultele şi nu le crezi. Nu folosi cuvinte grele. Nu te vei vindeca decât ignorând. Ştiu că e boală grea pe care medincii pretind că o pot trata dar ea persistă. Insistă să crezi că se va cicatriza rana şi atunci sângele nu va mai murdări memoria cu otravă.
Orice naş îşi are naşul. Orice depresie îşi are vindecare mai devreme sau mai târziu. Nu poţi fi o unealtă de care să se folosească. Nu poţi fi o cârpă menită să-i întărească orgoliul. Nu poţi trăi ca polen atâta timp cât ştii că albinuţa ta zboară din floare în floare. E greu... dar nu uita că tu ca polen poţi fertiliza cândva o floare, nu doar să fii hrana unei albinuţe trecătoare. Te va zbura vântul spre un pământ fertil. Călătoria e grea şi dureroasă... te poţi izbi de viespi şi de bondari dar cândva se va încheia şi vei rămâne în linişte. Nimic nu e etern. De ce ar fi asta?

9 comentarii:

ca`tleen spunea...

Nimic nu e etern...Nu stiu ce sa spun...poti spune cel putin ca nimic nu dureaza, dar nimic nu este pierdut. Te-ai gandit la asta?

Grațiela spunea...

Nu stiu... Nu prea inteleg cum vine. Sunt persoane ce fug de a inregistra amintiri... pentru ca mai tarziu se ranesc cu ele. Eu sunt una din ele. Nu vad partea frumoasa... ci doar pe aceea ce sugereaza ideea ca "nu va mai fi".

Anonim spunea...

nimic nu e etern..doar amintirile raman le adunam...timpul le sterge pe cele urate.Ramane doar un zambet fara vlaga....
Sti o veche prietena imi spunea ca dragostea noastra va fi vesnica...desi deja numai stiu de ea.Soarta a vrut sa ne desparta,eu inca mai sper...
Daca ma uraste o inteleg...da eu inca mai sper intr-o promisiune...Cand si ea va fi uitata..atunci oae ce va fi?

Grațiela spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

ca de la un anonim la altul ID: numaintreba

catleen spunea...

O sa treaca totul de la sine. Stii tu, Cristi are dreptate. Tu poti trai fara el, numai ca nu vrei asta. O sa treaca. Multa durere, mult timp, multe lacrimi, si aopi o sa apara zambete in loc de durere cand iti vei aminti trecutul. Stiu ca acum doare sa iti aduci aminte de clipele frumoase, sau chiar de cele mai putin placute, pt ca nu le mai ai, dar daca te gandesti mai bine, ai sa iti dai seama ca ele sunt ale tale, si ca nu ti le poate lua nimeni. asta le face eterne. Despre asta vorbeam. Poate ca nimic nu dureaza, dar nu pierdem nimic:clipele. In fine, cum spuneai si tu, am trancanit prea mult, dar vezi, asta e o problema a vietii. O sa treci peste, dar o sa induri mult. Cel mai greu iti e ca pastrati legatura. Asta te omoara, chiar daca spui ca te ajuta. Il mai ai inca, dar totusi nu e al tau. Si ...asta doare. Bine, toata taraganeala asta pe care o scriu e valabila in cazul in care mi-am dat bine seama ce s-a intamplat. Oricum, desi trecutul e dureros, trebuie sa ti-l amintesti si sa constientizezi ca nu ti l-a luat nimeni, ca e inca e al tau. Chiar daca nu s-ar fi terminat povestea, trecutul tot in amintire ar fi existat, numai ca in unele mai putin dureroase, pt ca il regasesti oarecum in prezent. dar trebuie sa stii mereu ca nu ti-a luat nimeni acele clipe. Si apoi sa te resemnezi. Sunt mii de oameni pe pamantul asta,nu?Va fi dureros,dar...se va termina...

Anonim spunea...

mai Anonymus:sti nici nu trebuia sa-ma intreb:te-ai gandit oare vreodata la Dumnezeu ca la un batran ranchiunos cu un simt al umorului foarte pervers?
..nu trebuie sa faci nimic..sa cauti fericirea in locuri nepermise,mult prea complicate.In lume sunt atatea lucruri frumoase pe langa care trecem nepasatori...cautand numai pe cele mult prea inalte...
numai caut de mult Absolutul...Nu sunt nici inger nici demon...sunt om.

catleen spunea...

Anonim, asta este cea mai sigura cale de a gasi fericirea..si gasind-o asa, nu-ti vei da seama cand ea se va transforma in fericire suprema....asta ,bineinteles, daca sti ce fericire sa cauti de la inceput...cea care te reprezinta...

Grațiela spunea...

Bai... deja ma pierd in anonimi.
Si da, faptul ca tinem legatura ma omoara. In sufletul meu stiu ca asta ma distruge...poate asta e si motivul pentru care ieri am ales sa rup pe cat posibil legatura cu el... Nu vreau sa am motive sa imi rastorn sacosa cu amintiri...

Daca vreti sa mai vbim pe tema asta am ID-ul de messenger pe pagina profilului.

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...