Cred că o să inventez un nou alfabet prin care să îmi pot exprima mult mai ușor gândurile și sentimentele pentru că este evident că nu mai pot comunica eficient prin tehnicile deja cunoscute.
Cât de ironic este faptul că pe vremuri chimia era materia mea preferată... și acum când vine vorba de biochimie îmi vine să mă spânzur cu ea de gât. Citesc de ore bune și mai mult de jumătate din timp l-am petrecut repetând fiindcă am ațipit :)).
Poate are și Presiunea Atmosferică extrem de scăzută, influența sa - cel puțin așa am auzit.
De-abia aștept să treacă zilele astea să iau o pauză... și eventual să nu mai dorm din picioare.
PS. Ascult numai piesa asta... și îmi amintesc de vremea când eram activă... pfff.. de-abia aștept.
PSS: Nu mai sufăr orașele mari. Trece timpul prea repede.
Esse quam videri malim... "Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves."(JUNG)
luni, decembrie 12, 2011
duminică, decembrie 11, 2011
Bla
Chiar dacă acum mă simt left behind... with everything, am timp să recuperez. De-abia aștept! <3
Aparent avea dreptate cine zicea că dacă un pantof vine cuiva perfect, asta nu înseamnă că va veni perfect oricui. Așa e și cu viața. Unii se simt bine să trăiască așa, în inactivitate, monotonie, bla bla bla... eu nu. De-abia aștept să-mi pun iar creierașul în funcțiune - și nu mă refer memorând cei 20 animoacizi proteinoformatori sau studiind - ci mai degrabă făcând ceva cu adevărat util pentru suflețelul meu născut sub semnul cifrei 1!
Mno bine, nu stric surpriza.
Aparent avea dreptate cine zicea că dacă un pantof vine cuiva perfect, asta nu înseamnă că va veni perfect oricui. Așa e și cu viața. Unii se simt bine să trăiască așa, în inactivitate, monotonie, bla bla bla... eu nu. De-abia aștept să-mi pun iar creierașul în funcțiune - și nu mă refer memorând cei 20 animoacizi proteinoformatori sau studiind - ci mai degrabă făcând ceva cu adevărat util pentru suflețelul meu născut sub semnul cifrei 1!
Mno bine, nu stric surpriza.
miercuri, decembrie 07, 2011
miercuri, noiembrie 30, 2011
Oricum nu contează
Aparent totul este plin... nu mai e loc de nimic. Atât de mult, atât de plăcut, atât de colorat. Nu rămâne spațiu pentru nimic... din păcate tot acel plin nu este nimic altceva decât un balon... gol pe interior.
Fix.
Sunt acele momente pe care nu vrei să le arăți, acele goluri ce rămân neumplute, acel patetism ce face orice fel de bucurie exterioară manifestată să pară o prostie... acel mult ce te face să te simți nimic. Te uiți în jur și nu recunoști nimic. Nu identifici. Execuți acțiunile mecanic. Fiecare zi pare la fel. Nu-ți găsești locul... privești la cei pe care cândva îi iubeai și nu crezi nimic. Nu mai știi nimic. Ești singur. Te privești în oglindă și nu înțelegi nimic. Ți-e și silă de ce vezi, nu mai vrei nimic. Doar o cefalee teribilă te mai atinge... în rest nimic.
Îți privești chipul în fotografii și te vezi atât de luminat și de frumos... te invidiezi. Îi citești pe cei din juru-ți și chipurile lor din fotografii par străine. Nu-ți vine să crezi că acele momente au existat. Nu îți vine să crezi că s-au petrecut în aceeași viață. Nu mai recunoști sclipirile din priviri, nu mai ai nimic din vlaga respectivă, nu mai știi povestea. Totul a fost lăsat cu mult în urmă și ceea ce credeai că e urât ți se pare acum atât de frumos în comparație cu ce trăiești. Nici tu nu știi cum e mai bine și uiți de greutățile prin care ai trecut să ajungi acolo. Uiți de nopțile nedormite la fel de aiurea, le dai un scop... și crezi că timpul trece pe lângă tine aiurea. Te simți de rahat. Te simți ca un nimeni.
Mai eviți o dată să te uiți în oglindă dar te vizualizezi. Mai urât ca niciodată. Mai singur ca niciodată, ascuns în spatele unei nepăsări și a unui egoism puternic.
Ridici ochii, ți se deschide ego-ul, deja încep să ți se adune toate straturile pe care le dădusei jos, te îmbraci cu ele: nepăsare, curaj, fals realism, dragoste, mitocănie, consolare, ignoranță, invidie. Epifanie completă.
Gata, te-ai ascuns. Ți-ai pus masca...
în realitate golul nu a existat decât o secundă... dar câte semnale trimite inima creierului într-o singură secundă...
Fix.
Sunt acele momente pe care nu vrei să le arăți, acele goluri ce rămân neumplute, acel patetism ce face orice fel de bucurie exterioară manifestată să pară o prostie... acel mult ce te face să te simți nimic. Te uiți în jur și nu recunoști nimic. Nu identifici. Execuți acțiunile mecanic. Fiecare zi pare la fel. Nu-ți găsești locul... privești la cei pe care cândva îi iubeai și nu crezi nimic. Nu mai știi nimic. Ești singur. Te privești în oglindă și nu înțelegi nimic. Ți-e și silă de ce vezi, nu mai vrei nimic. Doar o cefalee teribilă te mai atinge... în rest nimic.
Îți privești chipul în fotografii și te vezi atât de luminat și de frumos... te invidiezi. Îi citești pe cei din juru-ți și chipurile lor din fotografii par străine. Nu-ți vine să crezi că acele momente au existat. Nu îți vine să crezi că s-au petrecut în aceeași viață. Nu mai recunoști sclipirile din priviri, nu mai ai nimic din vlaga respectivă, nu mai știi povestea. Totul a fost lăsat cu mult în urmă și ceea ce credeai că e urât ți se pare acum atât de frumos în comparație cu ce trăiești. Nici tu nu știi cum e mai bine și uiți de greutățile prin care ai trecut să ajungi acolo. Uiți de nopțile nedormite la fel de aiurea, le dai un scop... și crezi că timpul trece pe lângă tine aiurea. Te simți de rahat. Te simți ca un nimeni.
Mai eviți o dată să te uiți în oglindă dar te vizualizezi. Mai urât ca niciodată. Mai singur ca niciodată, ascuns în spatele unei nepăsări și a unui egoism puternic.
Ridici ochii, ți se deschide ego-ul, deja încep să ți se adune toate straturile pe care le dădusei jos, te îmbraci cu ele: nepăsare, curaj, fals realism, dragoste, mitocănie, consolare, ignoranță, invidie. Epifanie completă.
Gata, te-ai ascuns. Ți-ai pus masca...
în realitate golul nu a existat decât o secundă... dar câte semnale trimite inima creierului într-o singură secundă...
sâmbătă, noiembrie 26, 2011
Aș putea face atât de multe dacă...
... nu mi-ar fi lene.
... nu aș fi prea comodă.
... nu m-aș descuraja atât de ușor.
... nu aș fi atât de mult dependentă.
... aș și pune mâna să fac ceva.
... nu ar fi atât de greu.
... nu ar fi atât de frig.
... nu ar fi atât de departe.
... nu aș mai găsi atâtea scuze.
... ar exista apreciere pe măsură.
... aș găsi motivație extrinsecă.
... Brânză bună în burduf de câine! :))
... nu aș fi prea comodă.
... nu m-aș descuraja atât de ușor.
... nu aș fi atât de mult dependentă.
... aș și pune mâna să fac ceva.
... nu ar fi atât de greu.
... nu ar fi atât de frig.
... nu ar fi atât de departe.
... nu aș mai găsi atâtea scuze.
... ar exista apreciere pe măsură.
... aș găsi motivație extrinsecă.
... Brânză bună în burduf de câine! :))
luni, noiembrie 21, 2011
Noutăți
luni, noiembrie 14, 2011
November...
Mi-e dor de vară. Așa nu îmi place iarna... așa mă întristează frigul, cerul cenușiu, casele pe lângă care trec și ce până odinioară păreau vesele... detest fumul de pe hornuri, răgușeala și plictiseala câinilor, lacrimile de frig, traficul infect, mâinile înghețate pe telefon. Parcă moare natura, parcă moare orice chef, parcă pur și simplu totul este insuficient și inutil în această perioadă.
... și atunci când crezi că te-ai afundat, auzi șoptit în ureche o voce de vară pe care o cunoști și care te încântă atât de mult... o voce caldă...
Thank God.
... și atunci când crezi că te-ai afundat, auzi șoptit în ureche o voce de vară pe care o cunoști și care te încântă atât de mult... o voce caldă...
Thank God.
luni, noiembrie 07, 2011
joi, noiembrie 03, 2011
Again
E ciudat când ajungi să faci orice gest mecanic... să răspunzi unor întrebări retorice și să transformi sentimente în simple idile organizatorice ale unui festival de mult depășit. Mda. E ciudat...
Mda, berea trasmite semnale pozitive.
Mă îndrept spre ceva absolut pe care nici chiar eu nu mi-am imaginat vreodată că îl voi regăsi. Cred că vreau ceva dar în realitate nu știu încă mai exact ce anume. Îmi găsesc echilibrul în foarte mult nimic disipat.
Și totuși, totuși, un amalgam de fericire nu înseamnă nimic.
Sau înseamnă tot?
Fir-ar!
Mda, berea trasmite semnale pozitive.
joi, octombrie 27, 2011
The Cave
Ce zi frumoasă. Sper să nu o deochi.
Păcat doar că iar fac pe filozoful fără nume, iar îmi debitează mintea tâmpenii existențiale... b..bb...bbullshit!
Mi-e somn...
Mă regăsesc perfect în versuri...
vineri, octombrie 21, 2011
First of many
Ar putea părea insignifiant și patetic dar ... am început bine. Prima mea notă la facultate, 9/10 la biofizică. Da, știu, e doar un hand in de laborator, nimic cu adevărat valoros, dar e ideea... așa cum începi, la fel continui. Sau cel puțin îmi place să mă mint frumos :)), un fel de încurajare înainte de examenul de marți de la biochimie.
joi, octombrie 20, 2011
Povești noi
Sunt foarte obosită. Am avut o zi grea... și cu toate astea nu pot să nu filosofez. Parcă prind mai multă inspirație în zile reci și obositoare ca asta... am avut atât de multe în minte pe care vroiam să le postez, dar am uitat tot.
Sunt răcită, mi-ami pierdut vocea pentru 2 zile și nici acum nu este chiar grozavă, materia se aglomerează... și pentru prima dată nu mai vreau să treacă timpul atât de repede. Mi-aș dori ca zilele să aibă mai multe ore, să am mai mult timp să fac tot ce îmi place. Cât de ciudat este ca în sfâtșit să nu mai am niciun obiectiv delimitat temporal, să nu mai alerg aiurea după situații de-o clipă, ci pur și simplu să mă găsesc aici unde sunt. Mi se par acum atât de scurte zilele și am senzația că trec atât de repede...
Chiar mă gândeam cât stăteam în stație să aștept autobuzul... că nici nu am simțit prea mult din splendoarea Clujului recent. Pur și simplu nu am chef să ies în oraș... și nu doar acum că sunt răcită, dar mereu. Sunt prea obosită. Mă trezesc la 6, fac 10 minute până în stație, 15 minute pe drum, 30 minute stau în curte că mi-a ajuns autobuzul prea devreme. Încep cursurile, mai am ceva pauze de o pizza pe Piezișă ori un covrig la poartă - după buget -, mă întorc la facultate, mai citesc ceva, mai pierd vremea în laboratorul de anatomie... și apoi alerg după autobuz, pe care desigur, îl pierd... naveta e sport extrem recent :)). Dar nu mă deranjează. Drumul din clinică până la poartă noaptea este cel mai feeric posibil (asta dacă mi se permite folosirea unei astfel de comparații). Are campusul un aer occidental, curat, aparte.
Apoi mai stau 30 minute în stație că este abia 20 ... și trec rar mașinile, mai fac 10 minute până în staâie, 10 acasă. Ajung și timpul trece iar prea repede. Abia îmi permit să visez aiurea, același vis pe care îl știu, ciudat, stupid și fără niciun fel de consistență, numai fiindcă nu mai știu a visa altceva și nici măcar nu am timpul necesar să creez noi cadre.
Îmi plac stelele Clujului noaptea. Cartierul meu este atât de liniștit și de curat... încât este o splendoare să mergi la pas lent - asta dacă nu îngheți de frig -, să privești spre cer, să privești la vilele nou răsărite ... și să visezi.
... Aș vrea să fac ceva interesant, dar nu am energie. Mâine am cea mai lejeră zi. Aș putea să mă duc prin oraș dar cred că vin acasă. Am de recuperat zeci de ore de somn. Și iarna prea bate la ușă. Să o gonească cineva.
PS: Toate-s faine, dar asta nu înseamnă că nu există uscături în pădurea MV. Azi am crezut că tai una, să nu mai strice peisajul.
PSS: Mă distrez totuși suficient de mult la școală.
Sunt răcită, mi-ami pierdut vocea pentru 2 zile și nici acum nu este chiar grozavă, materia se aglomerează... și pentru prima dată nu mai vreau să treacă timpul atât de repede. Mi-aș dori ca zilele să aibă mai multe ore, să am mai mult timp să fac tot ce îmi place. Cât de ciudat este ca în sfâtșit să nu mai am niciun obiectiv delimitat temporal, să nu mai alerg aiurea după situații de-o clipă, ci pur și simplu să mă găsesc aici unde sunt. Mi se par acum atât de scurte zilele și am senzația că trec atât de repede...
Chiar mă gândeam cât stăteam în stație să aștept autobuzul... că nici nu am simțit prea mult din splendoarea Clujului recent. Pur și simplu nu am chef să ies în oraș... și nu doar acum că sunt răcită, dar mereu. Sunt prea obosită. Mă trezesc la 6, fac 10 minute până în stație, 15 minute pe drum, 30 minute stau în curte că mi-a ajuns autobuzul prea devreme. Încep cursurile, mai am ceva pauze de o pizza pe Piezișă ori un covrig la poartă - după buget -, mă întorc la facultate, mai citesc ceva, mai pierd vremea în laboratorul de anatomie... și apoi alerg după autobuz, pe care desigur, îl pierd... naveta e sport extrem recent :)). Dar nu mă deranjează. Drumul din clinică până la poartă noaptea este cel mai feeric posibil (asta dacă mi se permite folosirea unei astfel de comparații). Are campusul un aer occidental, curat, aparte.
Apoi mai stau 30 minute în stație că este abia 20 ... și trec rar mașinile, mai fac 10 minute până în staâie, 10 acasă. Ajung și timpul trece iar prea repede. Abia îmi permit să visez aiurea, același vis pe care îl știu, ciudat, stupid și fără niciun fel de consistență, numai fiindcă nu mai știu a visa altceva și nici măcar nu am timpul necesar să creez noi cadre.
Îmi plac stelele Clujului noaptea. Cartierul meu este atât de liniștit și de curat... încât este o splendoare să mergi la pas lent - asta dacă nu îngheți de frig -, să privești spre cer, să privești la vilele nou răsărite ... și să visezi.
... Aș vrea să fac ceva interesant, dar nu am energie. Mâine am cea mai lejeră zi. Aș putea să mă duc prin oraș dar cred că vin acasă. Am de recuperat zeci de ore de somn. Și iarna prea bate la ușă. Să o gonească cineva.
PS: Toate-s faine, dar asta nu înseamnă că nu există uscături în pădurea MV. Azi am crezut că tai una, să nu mai strice peisajul.
PSS: Mă distrez totuși suficient de mult la școală.
marți, octombrie 18, 2011
Noutăți din Grupa 15
... Am răcit. Am răcit atât de rău că nu mai am voce deloc și dacă încerc să deschid gura să spun ceva scot niște onomatopee destul de amuzante. Așa nu îmi place când mi se întâmplă asta.
În fine. Azi mi-am schimbat lookul. A durat destul de mult să mă autoconving să fac asta, dar într-un final am reușit. Am fost la un salon destul de fain din Cluj și chiar sunt mulțumită de ce a ieșit.
Înainte:
După:
Pe la școală e bine. Mult de învățat, dar și multă distracție. Nu mai e ca la liceu, e mult mai rău :)). Glumesc. E o plăcere să vii la ore, chit că unele ore de curs pot deveni incredibil de obositoare, mai ales că lunea am de la 8 la 20. Alte ore de curs sunt superdistractive. Chiar o plăcere, iar laboratoarele... pfff... mereu o plăcere. Deocamdată continui să cred că Dumnezeu mi-a dat exact ceea ce trebuia. Se vede că e pasiune.
Chimia a redevenit pasiunea mea, ca pe vremuri... și fiind vorba de asta... marți am primul examen: colocviul de laborator la biochimie. E frumos. Mult de învățat pentru el, dar sincer, orele de laborator la biochimie păreau să treacă cel mai repede, deși sunt 3 consecutive... dar sunt foarte antrenante și frumoase. Iubesc materia asta... deocamdată. Sper să fie bine și la colocviu.
În rest... toate bune și frumoase. Tuhlai da tare frig mai îi în Cluj!!
În fine. Azi mi-am schimbat lookul. A durat destul de mult să mă autoconving să fac asta, dar într-un final am reușit. Am fost la un salon destul de fain din Cluj și chiar sunt mulțumită de ce a ieșit.
Înainte:
După:
Pe la școală e bine. Mult de învățat, dar și multă distracție. Nu mai e ca la liceu, e mult mai rău :)). Glumesc. E o plăcere să vii la ore, chit că unele ore de curs pot deveni incredibil de obositoare, mai ales că lunea am de la 8 la 20. Alte ore de curs sunt superdistractive. Chiar o plăcere, iar laboratoarele... pfff... mereu o plăcere. Deocamdată continui să cred că Dumnezeu mi-a dat exact ceea ce trebuia. Se vede că e pasiune.
Chimia a redevenit pasiunea mea, ca pe vremuri... și fiind vorba de asta... marți am primul examen: colocviul de laborator la biochimie. E frumos. Mult de învățat pentru el, dar sincer, orele de laborator la biochimie păreau să treacă cel mai repede, deși sunt 3 consecutive... dar sunt foarte antrenante și frumoase. Iubesc materia asta... deocamdată. Sper să fie bine și la colocviu.
În rest... toate bune și frumoase. Tuhlai da tare frig mai îi în Cluj!!
vineri, octombrie 14, 2011
It's all because of you
Ieri eram în extaz... așa sunt de la o vreme... entuziasmată din cel mai mic motiv. Am aflat că ASMV-ul face parte tot din USR deci nu voi avea niciun fel de problemă, nici măcar de conștiință. Eram superfericită... și încă sunt din acest punct de vedere.
Am văzut pentru prima dată ceva concret la microscop...
... și am visat iar tâmpenii azinoapte. Azi iar voi sta cu gândul aiurea, capul în pământ și o durere interioară ciudată.
E destul de târziu și ar trebui să plec în oraș. Mai am destule de rezolvat până încep laboratoarele de azi. E atât de bine să fii student. E și greu... dar pentru mine studenția este o revelație, o transformare totală... și totuși uneori mă întorc la ceea ce am cunsocut atât de bine, și mă roade atât de tare. Nu mai știu de mult să plâng. Nu am mai experimentat de mult sentimentul, dar tare mă zgârie ocular melancolia. Aș vrea să cred că ar putea fi un motiv, dar cred că nu este suficient.
Enough...
Azi aș vrea să stau acasă. Azi aș vrea să nu fac nimic. Azi aș vrea să nu zâmbesc... azi aș vrea să mai visez puțin, chiar dacă doare. Poate mai văd tristețea măcar o dată. Ce rea e viața.
Am văzut pentru prima dată ceva concret la microscop...
... și am visat iar tâmpenii azinoapte. Azi iar voi sta cu gândul aiurea, capul în pământ și o durere interioară ciudată.
E destul de târziu și ar trebui să plec în oraș. Mai am destule de rezolvat până încep laboratoarele de azi. E atât de bine să fii student. E și greu... dar pentru mine studenția este o revelație, o transformare totală... și totuși uneori mă întorc la ceea ce am cunsocut atât de bine, și mă roade atât de tare. Nu mai știu de mult să plâng. Nu am mai experimentat de mult sentimentul, dar tare mă zgârie ocular melancolia. Aș vrea să cred că ar putea fi un motiv, dar cred că nu este suficient.
Enough...
Azi aș vrea să stau acasă. Azi aș vrea să nu fac nimic. Azi aș vrea să nu zâmbesc... azi aș vrea să mai visez puțin, chiar dacă doare. Poate mai văd tristețea măcar o dată. Ce rea e viața.
marți, octombrie 11, 2011
Facultate
Stau de ceva timp și sper să prind o fereastră din ce am eu de făcut pe aici... ca să pot povesti cum este la facultate. Am avut câteva solicitări... așa că... să începem romanul.
Este frumos. Este mult mai bine decât mă așteptam și mult mai plăcut decât credeam.
În primul rând facultatea - așa cum probabil am mai spus-o - este într-adevăr la rang European. Campusul este superb, totul este curat, îngrijit... mă simt ca în filmele americane. Principiile sunt foarte liberale dar totodată se merge pe o libertate pozitivă. Îmi place că avem tot campusul cu toate clădirile la un loc... avem parcuri în față cu flori și gazon (pajiști - cum le numesc profesorii noștri), se poate sta acolo, și cu toate astea e în continuare supercurat. Se reciclează selectiv. Și nu doar cu numele. Ce să mai, este civilizat.
În ceea ce privește materiile... am cursuri doar lunea, de la 8 la 20.. e cam aglomerat dar e bine. În restul săptămânii am laboratoare. Port halat peste tot. Am început să văd și din hainele normale halate. Trebuie să îmi mai cumpăr încă unul lung dar nu mai găsesc... off.. am nevoie de mai multe. Și bonetă... și șort.
În fine :)). Orele sunt până acum ok. Adică nimic nou sub soare. Am fost destul de atentă în liceu ceea ce m-a ajutat. Doar la anatomie mai intervin chestiuni noi. Măh rog. Asta doar deocamdată.
Săptămâna trecută am dat lucrare la biofizică. E destul de aiurea dar merge. Orarul încă nu e definitivat și devine enervant. Dar merge și asta.
Azi am făcut individual primele experimente la biochimie. FOARTE GENIAL! Mereu mi-a plăcut chimia... și acum continuă să îmi placă.
Fac germană și sunt cam tristă că o iau de la 0... și eu stau și mă uit pe pereți. Am cerut modul de avansat...sper să meargă.
Am lipsit la cursuri... ca eram la Vâlcea... ah și da, mi-am schimbat buletinul. Sunt Clujeancă. Nu flotant... ci definitiv. Nu mai îs oleancă, mi-s adreleancă tulai!
Au venit ai mei săptămâna trecută și am făcut o ieșire în familie la concertele cu Scorpions și Smokie. Primul a fost supergenial... am rămas încă în șoc cât de buni sunt încă. Îi ador... cât despre Smokie a fost destul de trist să îmi văd trupa preferată "murind pe scenă". Dar e altă poveste. Cluj Arena este un stadion foarte simpatic. Sper să vină și Green Day/ Guns n Roses... fac foamea 2 luni să merg dacă este nevoie :)).
Colegii sunt super faini. Chiar îmi plac la nebunie. Suntem grupe de 15 si am doar 3 băieți în grupă, dar e bine. Fetele sunt chiar ok, îmi plac. Profii ok, colegii ok, campusul ok, Cluju ok... ce să mai... totul e bine!
PS: Mă enervează doar că am început să visez noaptea că mă întreabă lumea la ce facultate sunt și răspund medicină... sunt felicitată și când adaug veterinară... reacția se schimbă puțin tinzând spre repulsie. E mai grea ca umana, dar este extraordinară. Cred că animalele sunt mai nobile ca oamenii. Strigând oamenii pe nume de animale, jignim animalele.
Și poze... nu ai cine știe ce calitate la camera mea de la tel...dar e biiiine!
Este frumos. Este mult mai bine decât mă așteptam și mult mai plăcut decât credeam.
În primul rând facultatea - așa cum probabil am mai spus-o - este într-adevăr la rang European. Campusul este superb, totul este curat, îngrijit... mă simt ca în filmele americane. Principiile sunt foarte liberale dar totodată se merge pe o libertate pozitivă. Îmi place că avem tot campusul cu toate clădirile la un loc... avem parcuri în față cu flori și gazon (pajiști - cum le numesc profesorii noștri), se poate sta acolo, și cu toate astea e în continuare supercurat. Se reciclează selectiv. Și nu doar cu numele. Ce să mai, este civilizat.
În ceea ce privește materiile... am cursuri doar lunea, de la 8 la 20.. e cam aglomerat dar e bine. În restul săptămânii am laboratoare. Port halat peste tot. Am început să văd și din hainele normale halate. Trebuie să îmi mai cumpăr încă unul lung dar nu mai găsesc... off.. am nevoie de mai multe. Și bonetă... și șort.
În fine :)). Orele sunt până acum ok. Adică nimic nou sub soare. Am fost destul de atentă în liceu ceea ce m-a ajutat. Doar la anatomie mai intervin chestiuni noi. Măh rog. Asta doar deocamdată.
Săptămâna trecută am dat lucrare la biofizică. E destul de aiurea dar merge. Orarul încă nu e definitivat și devine enervant. Dar merge și asta.
Azi am făcut individual primele experimente la biochimie. FOARTE GENIAL! Mereu mi-a plăcut chimia... și acum continuă să îmi placă.
Fac germană și sunt cam tristă că o iau de la 0... și eu stau și mă uit pe pereți. Am cerut modul de avansat...sper să meargă.
Am lipsit la cursuri... ca eram la Vâlcea... ah și da, mi-am schimbat buletinul. Sunt Clujeancă. Nu flotant... ci definitiv. Nu mai îs oleancă, mi-s adreleancă tulai!
Au venit ai mei săptămâna trecută și am făcut o ieșire în familie la concertele cu Scorpions și Smokie. Primul a fost supergenial... am rămas încă în șoc cât de buni sunt încă. Îi ador... cât despre Smokie a fost destul de trist să îmi văd trupa preferată "murind pe scenă". Dar e altă poveste. Cluj Arena este un stadion foarte simpatic. Sper să vină și Green Day/ Guns n Roses... fac foamea 2 luni să merg dacă este nevoie :)).
Colegii sunt super faini. Chiar îmi plac la nebunie. Suntem grupe de 15 si am doar 3 băieți în grupă, dar e bine. Fetele sunt chiar ok, îmi plac. Profii ok, colegii ok, campusul ok, Cluju ok... ce să mai... totul e bine!
PS: Mă enervează doar că am început să visez noaptea că mă întreabă lumea la ce facultate sunt și răspund medicină... sunt felicitată și când adaug veterinară... reacția se schimbă puțin tinzând spre repulsie. E mai grea ca umana, dar este extraordinară. Cred că animalele sunt mai nobile ca oamenii. Strigând oamenii pe nume de animale, jignim animalele.
Și poze... nu ai cine știe ce calitate la camera mea de la tel...dar e biiiine!
vineri, octombrie 07, 2011
"Îi bine în facultă"
Hmm... iar am făcut o pauză destul de lungă. Ultimul post a fost fix când blogul meu a făcut 4 ani. Mulți înainte.
Well... oficial sunt studentă la Medicină Veterinară în Cluj, Grupa 15... și sunt super fericită. E mult de învățat dar profii și campusul... toate... sunt de nota 10 cu felicitări. Respectele mele.
Voi scrie cândva mai multe și voi pune și poze... dar mai întâi să fac.
Pupici colegilor mei de grupă care citesc asta :)).
Well... oficial sunt studentă la Medicină Veterinară în Cluj, Grupa 15... și sunt super fericită. E mult de învățat dar profii și campusul... toate... sunt de nota 10 cu felicitări. Respectele mele.
Voi scrie cândva mai multe și voi pune și poze... dar mai întâi să fac.
Pupici colegilor mei de grupă care citesc asta :)).
miercuri, septembrie 21, 2011
luni, septembrie 19, 2011
miercuri, septembrie 14, 2011
Pentru că
You'll never shine alone...
Se aude mut în cască, șoptește o voce atât de cunoscută și totuși mult prea străină.
Glasuri, ceasuri, simfonii de liniști și lupte infernale cu haosul. Cine zicea că noaptea le rezolvă pe toate? Cine își permite să ne mintă la nesfârșit că vom afla răspunsurile căutate, într-un final? Dar finalul nu a venit și nici nu se anunță prea curând.
Cât de triviale se dovedesc a fi cuvintele... și cât de lipsite de sens. Mi-aș dori să spun ceva, orice, dar o pot lungi așa la nesfârșit, ascunzându-mă de cuvinte, folosindu-mă chiar de ele.
*Moment blond inspirațional*
Se aude mut în cască, șoptește o voce atât de cunoscută și totuși mult prea străină.
Glasuri, ceasuri, simfonii de liniști și lupte infernale cu haosul. Cine zicea că noaptea le rezolvă pe toate? Cine își permite să ne mintă la nesfârșit că vom afla răspunsurile căutate, într-un final? Dar finalul nu a venit și nici nu se anunță prea curând.
Cât de triviale se dovedesc a fi cuvintele... și cât de lipsite de sens. Mi-aș dori să spun ceva, orice, dar o pot lungi așa la nesfârșit, ascunzându-mă de cuvinte, folosindu-mă chiar de ele.
*Moment blond inspirațional*
luni, septembrie 12, 2011
Diverse
Copiii au început școala astăzi.
De-abia aștept să mai simt și eu încă o dată acea emoție extraordinară de a fi boboc.
De-abia aștept să mai simt și eu încă o dată acea emoție extraordinară de a fi boboc.
duminică, septembrie 11, 2011
Trolololol
Found a way to forget about Facebook :D.
MMORPG, WOW. Again.
Thanks to someone really special I have my first account... My own account... Yaaay <3
Thank you honey <3
MMORPG, WOW. Again.
Thanks to someone really special I have my first account... My own account... Yaaay <3
Thank you honey <3
sâmbătă, septembrie 10, 2011
Pagini scrise in trecut
Uneori... rămânem blocați în timpuri pe care știm că nu le vom mai regăsi vreodată. Uneori filosofăm cu stupoarea specifică necunoscutului, milioane de variante pe care le-am fi trăit atunci dacă nu am fi fost atât de blocați în acum. Sunt timpuri pierdute... toate acestea. Inutil mai privim spre străzi goale pe care obișnuiam să ne lăsăm purtați de vânt și de iluzia unor sentimente pierdute.
Resimt în mine un frig infernal de iarnă, îl simt acum, căci atunci eram fermecată. Resimt frigul și durerea în oasele zdrobite acum. Resimt o liniște specifică străzilor lungi, întortocheate și line pe care obișnuiam să le colindăm. Resimt pacea autobuzelor goale și mohorâte. Mă îndrept întru acolo și mă opresc într-o stație. Mereu este ceva legat de noapte, stele, o stație de autobuz, un bețiv timid, un tremur, o sărutare, o lumină roșie pe cer, în depărtare. Îmi plăcea să caut semne, îmi plăcea să visez... obișnuiam să cred.
Nu mai am de mult talent. Nu mai am de mult inspirație... și totuși mi-aș dori să te mai cânt măcar o dată în imnurile mele. Mi-aș dori să pot să-mi amintesc cum este să scrii... mi-aș dori - nu pentru tine, ci de dragul meu - să mai pot simți o dată pe viu fuga aceea copilărească, sentimentul fals - dacă nu a putut fi real - iluzia unei posibile romanțe vii. Mi-aș dori să mai vărs o lacrimă, să mai pot. Mi-aș dori să mă pot întoarce pe străzi străine cu denumiri turbate... pe acele vej-uri pe care speram că aveam să îmi petrec urătorul interval, la fel de lipită de tine cum am încercat să fiu mereu. Aveai ceva celest ce mă atrăgea mereu.
Fiecare din noi... ne naștem o singură dată, dar murim de mai multe ori. Renașterea aduce cu sine rănile trecutului. Sunt adormiri din care ne trezim, dar nu mai naștem. Tu încă nu te-ai născut. Din păcate nu am avut eu forța să fac asta... dar eu, eu mă simt moartă aici. Sunt încă pe aleea lui 3513 sau 3515 și încep să uit. Nici nu mai știu și totuși doar așa mă mai menâin vie. Bântui locurile acelea. Dar nu vei știi niciodată. Nu vei știi ce e real și ce e poveste.
Prea târziu am înțeles. Ceartă-mă că am iubit... dar nu regret. Acum am demnitatea să văd și să înțeleg. E bine tot ce a fost. Exact cum a fost. Am avut totul.
Mă mulțumesc cu gândul că nu vei citi vreodată.
Drum retrovers.
Resimt în mine un frig infernal de iarnă, îl simt acum, căci atunci eram fermecată. Resimt frigul și durerea în oasele zdrobite acum. Resimt o liniște specifică străzilor lungi, întortocheate și line pe care obișnuiam să le colindăm. Resimt pacea autobuzelor goale și mohorâte. Mă îndrept întru acolo și mă opresc într-o stație. Mereu este ceva legat de noapte, stele, o stație de autobuz, un bețiv timid, un tremur, o sărutare, o lumină roșie pe cer, în depărtare. Îmi plăcea să caut semne, îmi plăcea să visez... obișnuiam să cred.
Nu mai am de mult talent. Nu mai am de mult inspirație... și totuși mi-aș dori să te mai cânt măcar o dată în imnurile mele. Mi-aș dori să pot să-mi amintesc cum este să scrii... mi-aș dori - nu pentru tine, ci de dragul meu - să mai pot simți o dată pe viu fuga aceea copilărească, sentimentul fals - dacă nu a putut fi real - iluzia unei posibile romanțe vii. Mi-aș dori să mai vărs o lacrimă, să mai pot. Mi-aș dori să mă pot întoarce pe străzi străine cu denumiri turbate... pe acele vej-uri pe care speram că aveam să îmi petrec urătorul interval, la fel de lipită de tine cum am încercat să fiu mereu. Aveai ceva celest ce mă atrăgea mereu.
Fiecare din noi... ne naștem o singură dată, dar murim de mai multe ori. Renașterea aduce cu sine rănile trecutului. Sunt adormiri din care ne trezim, dar nu mai naștem. Tu încă nu te-ai născut. Din păcate nu am avut eu forța să fac asta... dar eu, eu mă simt moartă aici. Sunt încă pe aleea lui 3513 sau 3515 și încep să uit. Nici nu mai știu și totuși doar așa mă mai menâin vie. Bântui locurile acelea. Dar nu vei știi niciodată. Nu vei știi ce e real și ce e poveste.
Prea târziu am înțeles. Ceartă-mă că am iubit... dar nu regret. Acum am demnitatea să văd și să înțeleg. E bine tot ce a fost. Exact cum a fost. Am avut totul.
Mă mulțumesc cu gândul că nu vei citi vreodată.
Drum retrovers.
vineri, septembrie 09, 2011
Drunk... once again
And this is the moment when you think... ah frank... who the hell could have imagined. It's some sort of a moral... "be careful what you wish because you just might get it". And you may not want it. Or you way want it but just not for the time being. Just... later on. You have the perfect guy for you... he loves you and treats you the way you have always imagined... and you are just numb and cannot react.
I feel awkward right now. It's as if everyone's clocks have started ticking... except for mine. Mine is blocked. Lacks batteries. I have the most wonderful thing but it's just not for me. I may have wanted all of this but the script was totally different, and so were the main actors. The lead role belonged to someone else and now it seems just like a bad cover. I dk. I don't want anything... but I am pulled into choosing. And I am pissed, and I am tired ... and I would liked things to have been a little simpler. And I would have pretty much enjoyed something else now, something like an ice cream, some sleep or a pina colada.
Ah frank. Another freakin' day... I'm stuck here and have no window to escape. I wish I had things figured out just once.
I feel awkward right now. It's as if everyone's clocks have started ticking... except for mine. Mine is blocked. Lacks batteries. I have the most wonderful thing but it's just not for me. I may have wanted all of this but the script was totally different, and so were the main actors. The lead role belonged to someone else and now it seems just like a bad cover. I dk. I don't want anything... but I am pulled into choosing. And I am pissed, and I am tired ... and I would liked things to have been a little simpler. And I would have pretty much enjoyed something else now, something like an ice cream, some sleep or a pina colada.
Ah frank. Another freakin' day... I'm stuck here and have no window to escape. I wish I had things figured out just once.
joi, septembrie 08, 2011
marți, august 30, 2011
luni, august 29, 2011
Mexican girl..
Ciudat sentiment... acela de a trezi în fiecare dimineață cu zâmbetul pe buze și a te culca în aceeași formă ireproșabilă... chiar dacă prin "a dormi" se înțeleg 3-4 ore...
vineri, august 26, 2011
Răsturnare de situație
E bine măcar că spre sfârșitul vacanței încep lucrurile să se remedieze, să prindă culoare, gust și formă. Oarecum mi-era dor să am zile lumină complet bune. Nu mă mai arunc nici să cred, nici să declar... nici măcar să gândesc prea mult. E bine, îmi place, asta contează.
Mulțumesc! :)
Mulțumesc! :)
marți, august 23, 2011
Eveything changes
It's sad when people you know
become people you knew.
When you can walk
right past someone like they were
never a big part of your life.
How you used to be able to talk for hours.
And how now, you can barely even look at them.
I miss everything I never really had.
become people you knew.
When you can walk
right past someone like they were
never a big part of your life.
How you used to be able to talk for hours.
And how now, you can barely even look at them.
I miss everything I never really had.
duminică, august 21, 2011
Bla.
Azi trebuia iar să pornesc la drum... să încep activitatea... dar iar m-am răzgândit în ultimul moment. Nu prea am vitalitate... dorm tot mai puțin în fiecare noapte :)) dar nu regret, distracția este cea mai importantă.
Astăzi mă simt superb.
Astăzi mă simt eliberată.
Astăzi mă simt superb.
Astăzi mă simt eliberată.
vineri, august 19, 2011
Cum funcționează
Sunt momente în care trecutul revine în prezent, iar prezentul nu mai are nimic de oferit. Ce este mai înțelept de făcut? Probabil să lăsăm timpul să modifice prezentul, să vindece și să purifice. Abia atunci vom avea forța și demnitatea să închidem toate amintirile într-o cutie și să punem capacul. Până ce nu ne iertăm cu adevărat pe noi înșine, umblăm doar buimaci și ne hrănim cu himere. Vrem să retrăim trecutul dar trăim în negare, nu putem recunoaște cu adevărat și îl înlocuim pe celalalt cu prima imagine asemănătoare pe care o lipim cu scotch peste ceea ce iubeam. Iar tu, suflet nevinovat ce accepți și favorizezi asta, chiar nu realizezi că ești un decupaj lipit superficial pentru a ascunde ceva ce nu mai e? Chiar nu realizezi că într-un final rana se va cauteriza și scotchul se va dezlipi, iar tu vei fi mototolită și aruncată la gunoi sau, în cel mai fericit caz, căzută, uitată undeva în afara cutiei. Căci atât eu, cât și el... și poate chiar și tu... toți știm că locul tău nu există în acel tablou, în cutia aceea. Ești doar un cui menit să-l scoată pe-un altul.
E trist, știu, dar adevărat. Eu una, prefer să pun capacul și să încep o cutie nouă decât să împroșc cu noroi ori aventuri fără rost, ceva ce cândva reprezenta fericirea mea.
Acum... mai am doar câteva memorii de legat, și amintirea devine complet stocată în cutie, de unde o voi putea privi numai cu drag, într-un cadru organizat și într-un timp oarecare.
I'm almost moving on... with dignity.
You should have kept your promises, accept the memories and respect them. Only time heals... and doing what you've done... makes you a weak person.
E trist, știu, dar adevărat. Eu una, prefer să pun capacul și să încep o cutie nouă decât să împroșc cu noroi ori aventuri fără rost, ceva ce cândva reprezenta fericirea mea.
Acum... mai am doar câteva memorii de legat, și amintirea devine complet stocată în cutie, de unde o voi putea privi numai cu drag, într-un cadru organizat și într-un timp oarecare.
I'm almost moving on... with dignity.
You should have kept your promises, accept the memories and respect them. Only time heals... and doing what you've done... makes you a weak person.
miercuri, august 17, 2011
Cu mică întârziere, dar cu mult sentiment.
Când am intrat în Interact, scopul meu a fost unul foarte stupid... și am venit mai mult luata pe sus fiindca oricum știam deja de ani buni tot ce mișca pe acolo. Mai târziu chiar am început să mă atașez de membri și chiar să pun suflet în fiecare proiect. Nu credeam vreodată că voi ajunge să îmi fac atât de mulți prieteni de aici și să cunosc atât de multă lume extraordinară, copii inteligenți, amuzanți, creativi... și mai ales care au atât de multe de oferit.
Stuff-ul s-a schimbat, unii au venit, alții au plecat... dar esențialul a rămas acolo: prietenia. Rotary-ul chiar a făcut un lucru extraordinar prin această organizație.
În orice caz, chit că nu mai sunt la voi, chit că mă voi muta foarte curând la fratele mai mare - Rotaract, voi veți rămâne mereu parte din viața mea, parte din mine.
Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce ați făcut pentru mine, pentru fiecare încurajare și fiecare mustrare... și mai ales... pentru primirea extraordinară pe care mi-ați făcut-o ieri la proiectul vostru. Chiar m-ați făcut să simt că am însemnat ceva și vă mulțumesc enorm pentru asta!
Sper să ne mai vedem, să ne auzim, să vă pot ajuta în continuare când/dacă veți avea nevoie de ajutor, și vă doresc mult spor în continuare la proiecte și... să auzim numai de bine!
Am încredere în voi.
Cordial,
(hopefully not for the last time)
GT.
Past Vice President Interact Club Ramnicu Valcea (2010/2011),
Past District Interact Project Coordinator 2241 Romania si Republica Moldova.
Never mind...
... Și abia atunci realizezi pentru cine ai făcut tu sacrificii.
Pai se mai merită să mai faci ceva de dragul altora vreodata?
:) Încep să cred că nu.
I heard, that your settled down.
That you, found a girl and your married now.
I heard that your dreams came true.
Guess she gave you things, I didn't give to you.
Old friend, why are you so shy?
It ain't like you to hold back or hide from the lie.
I hate to turn up out of the blue uninvited.
But I couldn't stay away, I couldn't fight it.
I'd hoped you'd see my face & that you'd be reminded,
That for me, it isn't over.
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best, for you too.
Don't forget me, I beg, I remember you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yeah.
You'd know, how the time flies.
Only yesterday, was the time of our lives.
We were born and raised in a summery haze.
Bound by the surprise of our glory days.
I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn't stay away, I couldn't fight it.
I'd hoped you'd see my face & that you'd be reminded,
That for me, it isn't over yet.
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remember you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead", yay.
Nothing compares, no worries or cares.
Regret's and mistakes they're memories made.
Who would have known how bittersweet this would taste?
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remembered you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remembered you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yay yeh yeah
Pai se mai merită să mai faci ceva de dragul altora vreodata?
:) Încep să cred că nu.
I heard, that your settled down.
That you, found a girl and your married now.
I heard that your dreams came true.
Guess she gave you things, I didn't give to you.
Old friend, why are you so shy?
It ain't like you to hold back or hide from the lie.
I hate to turn up out of the blue uninvited.
But I couldn't stay away, I couldn't fight it.
I'd hoped you'd see my face & that you'd be reminded,
That for me, it isn't over.
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best, for you too.
Don't forget me, I beg, I remember you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yeah.
You'd know, how the time flies.
Only yesterday, was the time of our lives.
We were born and raised in a summery haze.
Bound by the surprise of our glory days.
I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn't stay away, I couldn't fight it.
I'd hoped you'd see my face & that you'd be reminded,
That for me, it isn't over yet.
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remember you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead", yay.
Nothing compares, no worries or cares.
Regret's and mistakes they're memories made.
Who would have known how bittersweet this would taste?
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remembered you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Nevermind, I'll find someone like you.
I wish nothing but the best for you too.
Don't forget me, I beg, I remembered you said:-
"Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead"
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yay yeh yeah
luni, august 15, 2011
joi, august 11, 2011
Inca un top
In ultima perioada m-am uitat excesiv de mult la filme... si nu o data m-am regasit atrasa de anumite personaje din acestea. Nu stiu viata reala a actorilor, insa rolurile jucate sunt extraordinare. Felicitari scenaristilor, actorilor si regizorilor... <3
Locul 10: Sheldon Cooper (Jim Parsons) - Spre deosebire de restul celor ce se vor regasi in topul meu, Sheldon nu lupta pentru dragoste, razbunare... de fapt personajul lui este de un egoism si o ironie superbe. Replicile, actiunea, sarcasmul... il transforma intr-un "geek" de nota 10 ce nu poate sa treaca neobservat. Nu poti sa nu te indragostesti de el!
Locul 9: Sam Winchester (Jared Padalecki) - Inalt, zambet frumos... ah stai nu asta era :)). Personajul este de o sensibilitate ce nu poate trece neobservata. Are puteri pe care stie cand sa le foloseasca, incearca sa traiasca o viata simpla insa ajunge sa lupte impotriva fortelor raului pentru a-si razbuna mama, prietena si tatal.
Locul 8: Viktor Navorski (Tom Hanks) - Emigrantul fara viza si drept de intrare in America, personaj principal al filmului "The Terminal", Viktor reuseste sa invete limba engleza citind stirile din aeroport, se lupta cu antipatiile nationaliste, se indragosteste, sufera ... si totul pentru a putea indeplini un vis maret: totul pentru a intregi amintirea tatalui sau. Un film superb, un personaj pe masura!
Locul 7: Carlton Banks (Alfonso Ribeiro) - Personaj secundar al serialului "Fresh Prince of Bel Air" insa de o naivitate si frumusete interioara iesite din comun. Imi aminteste exact de cei mai frumosi ani ai vietii... pe care ii si traiesc :))... Pur si simplu imi vine sa il imbratisez de fiecare data cand apare pe ecran.
Locul 6: Henry Roth (Adam Sandler) - "50 First Dates"... desi este specific tuturor personajelor interpretate de catre Adam Sandler sa se prosteasca si sa fie reprezentate ca familiste, indragostite samd... acest personaj depaseste foarte multe limite fiind foarte greu de scos din fictiune... el se indragosteste de o straina bolnava si lupta in fiecare zi pentru a-i face viata mai frumoasa. Splendid.
Locul 5: Alex Fletcher (Hugh Grant) - "Music and Lyrics" a fost mereu unul din filmele mele preferate datorita acestui personaj a carui viata deloc admirabila reuseste sa se schimbe in final din dragoste. Dupa ce tip de 4 decenii se bucura de celebritate si se amageste ca singuratatea nu este un lucru chiar rau, ajunge sa se indragosteasca de o fata simpla, naiva si aparent prostuta, regasindu-si speranta prin dragoste "All I wanna do is find a way back into love, I can't make it through without a way back into love..."
Locul 4: Denny Duquette (Jeffrey Dean Morgan) - Desi poate in renumitul serial "Grey's Anatomy" as fi putut sa ma concentrez mai mult asupra lui Derek Shepard, am preferat sa raman la acest personaj episodic ce este adus in atentia publicului prin sipla dar superba poveste de dragoste cu una dintre interne. O relatie interzisa, platonica, insa de pe urma careia ramane o urma imensa de durere si sentiment. Nu stiu cum se face dar pe mine m-a cucerit definitiv chiar prin putinele aparitii... extraodinar rol, extraordinar actor.
Locul 3: Clyde Shelton (Gerard Butler) - In "Law Abiding Citizen" chiar s-a intrecut pe sine insusi. Cu mult curaj, multa dexteritate si 10 ani de studii, inginerul reuseste sa lupte impotriva sistemului, sa il rastoarne complet si obtine dreptatea si razbunarea. Lupta pentru femilie va fi mereu o tema adorata de mine.
Locul 2: Marshall Eriksen (Jason Segel) - Cel mai sensibil si mai dragut personaj al serialului "How I Met Your Mother" m-a cucerit total prin firea copilaroasa, dragostea mereu afisata, contrastul dintre aparenta fizica si aceea emotionala. Congrats for that!
Locul 1: Dominic "Dom" Toretto (Vin Diesel) - Protagonistul seriei Fast and Furious ascunde in spatele unui fizic lucrat si deloc neplacut, un caracter puternic, protector, mereu pe pozitie, generos, iubeste si apara adevaratele valori morale, lupta pentru razbunarea persoanei iubite... ce sa mai. EXTRAORDINAR!
Cheers! Propun pe fundal putina veselie:
miercuri, august 10, 2011
Ziua Recunostintei
Vaaai. Acum realizez ca e 10 august! Sunt 2 ani de la prima zi a recunostintei!!! Poate ar trebui sa reiau traditia intrucat in momentul de fata sunt foarte fericita si recunoscatoare universului pentru tot ceea ce am.
Dar... am niste multumiri speciale de acordat celor ce in ultima luna chiar mi-au dat mai multa incredere in mine si m-au incurajat sa imi urmez visul si sa fiu puternica: mami si tati <3. Cei mai minunati oameni de pe pamant.
Si acum... iar alfabetic, cum v-am obisnuit (si dezobisnuit de cateva luni)... multumiri tuturor celor ce au venit la momentul potrivit cu o vorba buna sau o tacere binemeritata:
Adi - esti chiar cap de lista. Doar de curand am descoperit cat de mult semanam si cat de multe piedici comune ni se intind in viata. Racule >:D<. Te apreciez enorm si iti multumesc ca m-ai incurajat sa privesc inainte atunci cand as fi vrut sa dau inapoi. Toata simpatia mea.
Adina - In primul rand esti o duda. In al doilea rand, esti duda mea preferata! Iti multumesc ca m-ai lasat atunci cand am avut nevoie de asta, ca m-ai lasat sa fiu o scorpie fara sa te superi...si iti multumesc ca din toata lumea... tu ma cunosti cel mai bine, si culmea ironiei, inca ma iubesti desi ma cunosti atat de bine. <3 Esti za best.
Ana - Esti cea mai veche prietena a mea... mi-as dori sa fim in continuare atat de apropiate si sa reusesti sa vii in Cluj, sa ne continuam traditia :)). Iti multumesc pentru cine esti.
Andy G - Tu si acum apari pe aici :)). Ceea ce e de admirat. Putini s-au pastrat de pe vremuri... dar stii cum e cu prietenii... la nevoie se cunosc. Sau la suferinte comune. Cand vii in tara... nu uita sa dai semnale! >:D<
Bogdan - In ultima vreme ar trebui sa iti fiu cea mai recunoscatoare pentru iesiri, pentru linistea si rabdarea de a-mi asculta toate tampeniile, pentru incurajarile multiple, pentru ca nu m-ai lasat sa o iau pe carari si m-ai "trezit" atunci cand eram la un pas de a face vreo prostie. Iti multumesc ca ai fost langa mine la orice ora din zi si din noapte cand am avut nevoie de tine. Fiecare gest a insemnat enorm pentru mine. Fiecare "Teo? :D :))"... cod secret... mi-a mai starnit un zambet. Ma bucur enorm ca m-ai incurajat sa scriu pe blog si sa redevin cine eram. Iti multumesc.
Cipi - Boooossss!!! :))) ce ma faceam eu fara entuziasmul tau, fara incurajarile tale, puterea de a visa, curajul de a crede si dorinta de a lupta? Mi-ai transmis de la distanta tot ceea de ce aveam nevoie pentru a fi fericita si a crede in viata. De-abia astept sa vii in tara sa ne vedem la o portie copioasa de ras, in direct... fara sa ne mai pice netul pe rand si sa ne bagam picioarele :))). Mi-e dor de tine! (Tu m-ai vazut, am capul mic da plin, da mic...) =)))) legendar.
Dan (Vlad :>) - Iti multumesc ca ma lasi sa fiu eu insami, ca ma intelegi, ca imi accepti toate crizele si ma incurajezi... si mai ales... ca pot fi si altcineva foarte lejer, fara sa ma judeci... ba dimpotriva, ma incurajezi sa fiu cine vreau sa fiu. Iti multumesc.
Gabi - Daca nu erai tu... probabil muream de foame! Si daca nu aveai blandetea ta specifica... probabil nu mi-as fi regasit linistea uneori. Iti multumesc.
Goe - Stiu ca failez rau la LOL...dar macar m-ai mai scos din ale mele :)). Apreciez.
Iulia - iti multumesc ca m-ai incurajat atat de mult. Chiar e superb sa vezi ca mai exista cineva care crede in tine si in valorile tale si iti seamana atat de mult.
Livia - Ajutandu-te pe tine m-am ajutat pe mine. Este superb sentimentul. Iti multumesc.
Mike - U're adopted! :))) But I love you like crazy, and without you... I'd be damned. >:D< <3 You know very well how I feel...
Radu - Trancaneli lungi la telefon, discutii despre tot ce se poate, planuri, vise, sperante, afaceri, bla bla bla... Daca nu erai tu... probabil uitam cat de minunat este sa ai un frate si un prieten (atunci cand aveam cea mai mare nevoie de asta... si nu il aveam pe al meu aproape ). Iti multumesc enorm!
Razvan - Merci pentru fiecare cuvant, incurajare, gluma si zambet. Ah ... si pentru reactia legata de facultate... si pentru tot ceea ce esti.
Silviu - Don't change, man! Esti omul potrivit, la locul potrivit.
Tavi - Cred ca ai ales cel mai bun moment pentru a ma intreba de vorba... si a fi langa mine. Iti multumesc din suflet pentru ceea ce ai facut pentru mine... si pentru ceea ce esti. Am ratat iesirea, dar o recuperam... mai ales acum ca am ramas aici.
Victor - o imbratisare la momentul ei poate fi mai buna decat un milion de cuvinte. Iti multumesc pentru asta.
Xenia - Esti minunata si ma bucur enorm ca am avut sansa sa devenim prietene atatde apropiate. Ai un suflet nemaipomenit si iti multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna sa ii pese cuiva si sa ti se simta dorul. Multumesc :*
Sincer, sunt foarte fericita sa am asemenea prieteni langa mine... si chiar sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru voi toti! Nu stiu ce am facut de mi-a dat niste persoane atat de speciale alaturi... dar chiar nu as fi crezut vreodata ca merit atat de mult!
Va iubesc enorm!
Dar... am niste multumiri speciale de acordat celor ce in ultima luna chiar mi-au dat mai multa incredere in mine si m-au incurajat sa imi urmez visul si sa fiu puternica: mami si tati <3. Cei mai minunati oameni de pe pamant.
Si acum... iar alfabetic, cum v-am obisnuit (si dezobisnuit de cateva luni)... multumiri tuturor celor ce au venit la momentul potrivit cu o vorba buna sau o tacere binemeritata:
Adi - esti chiar cap de lista. Doar de curand am descoperit cat de mult semanam si cat de multe piedici comune ni se intind in viata. Racule >:D<. Te apreciez enorm si iti multumesc ca m-ai incurajat sa privesc inainte atunci cand as fi vrut sa dau inapoi. Toata simpatia mea.
Adina - In primul rand esti o duda. In al doilea rand, esti duda mea preferata! Iti multumesc ca m-ai lasat atunci cand am avut nevoie de asta, ca m-ai lasat sa fiu o scorpie fara sa te superi...si iti multumesc ca din toata lumea... tu ma cunosti cel mai bine, si culmea ironiei, inca ma iubesti desi ma cunosti atat de bine. <3 Esti za best.
Ana - Esti cea mai veche prietena a mea... mi-as dori sa fim in continuare atat de apropiate si sa reusesti sa vii in Cluj, sa ne continuam traditia :)). Iti multumesc pentru cine esti.
Andy G - Tu si acum apari pe aici :)). Ceea ce e de admirat. Putini s-au pastrat de pe vremuri... dar stii cum e cu prietenii... la nevoie se cunosc. Sau la suferinte comune. Cand vii in tara... nu uita sa dai semnale! >:D<
Bogdan - In ultima vreme ar trebui sa iti fiu cea mai recunoscatoare pentru iesiri, pentru linistea si rabdarea de a-mi asculta toate tampeniile, pentru incurajarile multiple, pentru ca nu m-ai lasat sa o iau pe carari si m-ai "trezit" atunci cand eram la un pas de a face vreo prostie. Iti multumesc ca ai fost langa mine la orice ora din zi si din noapte cand am avut nevoie de tine. Fiecare gest a insemnat enorm pentru mine. Fiecare "Teo? :D :))"... cod secret... mi-a mai starnit un zambet. Ma bucur enorm ca m-ai incurajat sa scriu pe blog si sa redevin cine eram. Iti multumesc.
Cipi - Boooossss!!! :))) ce ma faceam eu fara entuziasmul tau, fara incurajarile tale, puterea de a visa, curajul de a crede si dorinta de a lupta? Mi-ai transmis de la distanta tot ceea de ce aveam nevoie pentru a fi fericita si a crede in viata. De-abia astept sa vii in tara sa ne vedem la o portie copioasa de ras, in direct... fara sa ne mai pice netul pe rand si sa ne bagam picioarele :))). Mi-e dor de tine! (Tu m-ai vazut, am capul mic da plin, da mic...) =)))) legendar.
Dan (Vlad :>) - Iti multumesc ca ma lasi sa fiu eu insami, ca ma intelegi, ca imi accepti toate crizele si ma incurajezi... si mai ales... ca pot fi si altcineva foarte lejer, fara sa ma judeci... ba dimpotriva, ma incurajezi sa fiu cine vreau sa fiu. Iti multumesc.
Gabi - Daca nu erai tu... probabil muream de foame! Si daca nu aveai blandetea ta specifica... probabil nu mi-as fi regasit linistea uneori. Iti multumesc.
Goe - Stiu ca failez rau la LOL...dar macar m-ai mai scos din ale mele :)). Apreciez.
Iulia - iti multumesc ca m-ai incurajat atat de mult. Chiar e superb sa vezi ca mai exista cineva care crede in tine si in valorile tale si iti seamana atat de mult.
Livia - Ajutandu-te pe tine m-am ajutat pe mine. Este superb sentimentul. Iti multumesc.
Mike - U're adopted! :))) But I love you like crazy, and without you... I'd be damned. >:D< <3 You know very well how I feel...
Radu - Trancaneli lungi la telefon, discutii despre tot ce se poate, planuri, vise, sperante, afaceri, bla bla bla... Daca nu erai tu... probabil uitam cat de minunat este sa ai un frate si un prieten (atunci cand aveam cea mai mare nevoie de asta... si nu il aveam pe al meu aproape ). Iti multumesc enorm!
Razvan - Merci pentru fiecare cuvant, incurajare, gluma si zambet. Ah ... si pentru reactia legata de facultate... si pentru tot ceea ce esti.
Silviu - Don't change, man! Esti omul potrivit, la locul potrivit.
Tavi - Cred ca ai ales cel mai bun moment pentru a ma intreba de vorba... si a fi langa mine. Iti multumesc din suflet pentru ceea ce ai facut pentru mine... si pentru ceea ce esti. Am ratat iesirea, dar o recuperam... mai ales acum ca am ramas aici.
Victor - o imbratisare la momentul ei poate fi mai buna decat un milion de cuvinte. Iti multumesc pentru asta.
Xenia - Esti minunata si ma bucur enorm ca am avut sansa sa devenim prietene atatde apropiate. Ai un suflet nemaipomenit si iti multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna sa ii pese cuiva si sa ti se simta dorul. Multumesc :*
Sincer, sunt foarte fericita sa am asemenea prieteni langa mine... si chiar sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru voi toti! Nu stiu ce am facut de mi-a dat niste persoane atat de speciale alaturi... dar chiar nu as fi crezut vreodata ca merit atat de mult!
Va iubesc enorm!
Tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti
Se organizează tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti (locomotor, auz, vorbire, sindrom down și autism) cu care vor lucra specialisti si psihologi. Copiii trebuie să aibă între 6-16 ani si să fie scolarizati si însotiti de părinti (gratuitatea este atât pentru copil cât si pentru părinte). Fiecare copil va primi 100lei si cărti. Să se sune la numărul 0737877179 sau 0737877178 - Diana Budeanu sau Irina Rădută. Mulțumesc. Dati mai departe să se bucure cât mai multi copii de aceste tabere.
marți, august 09, 2011
Well...
Ploua atat de frumos incat nu mi-as putea imagina pentru nimic in lume ca este inca vara. Incep sa reiubesc toamna, ca acum mult timp cand insemna pentru mine mai mult decat o gaura in suflet... Inainte obisnuiam sa vad in toamna un sfarsit necesar ce avea sa inghete sentimente pentru ca mai tarziu acestea sa poata invia, primavara.
Ei bine... imi place sa vad ca se lasa toamna pentru ca incep sa am noi sperante. Ma mai amagesc din cand in cand cu vise marete, mai cred din cand in cand ca exista tot felul de creaturi mistice si energii menite sa ne aduca exact ceea ce ne dorim dar... uneori ma lovesc de ceva mult mai dureros: realitate.
In orice caz, pentru toti cei ce ma intreaba... It's time to be a big girl now :). I gave up on following others and just got on my own two feet. It's hard to do so, but I am happy with it. Am facut o promisiune fata de mine insami acum ceva timp... si chiar am spus-o public, si de fiecare data cand ma gandeam la noul meu drum imi veneau in minte conversatiile din orele de germana cand spuneam asta... si intr-un mod foarte dubios... sunt recunoscatoare constiintei mele pentru asta... dar ziceam ca atunci cand chiar se va termina totul si voi inceta sa mai vreau si sa mai sper in acest vis stupid... cand voi trai iar numai pentru mine si imi voi recapata ambitiile... ma voi intoarce din drum si imi voi urma visul pe care il aveam inainte, caci niciodata nu e prea tarziu. Eh, cam asa a si fost. Long story short... I will live up to that dream/promise.
Meanwhile...
vreau foc de tabara, prieteni... cat inca mai pot!!! :(
Ei bine... imi place sa vad ca se lasa toamna pentru ca incep sa am noi sperante. Ma mai amagesc din cand in cand cu vise marete, mai cred din cand in cand ca exista tot felul de creaturi mistice si energii menite sa ne aduca exact ceea ce ne dorim dar... uneori ma lovesc de ceva mult mai dureros: realitate.
In orice caz, pentru toti cei ce ma intreaba... It's time to be a big girl now :). I gave up on following others and just got on my own two feet. It's hard to do so, but I am happy with it. Am facut o promisiune fata de mine insami acum ceva timp... si chiar am spus-o public, si de fiecare data cand ma gandeam la noul meu drum imi veneau in minte conversatiile din orele de germana cand spuneam asta... si intr-un mod foarte dubios... sunt recunoscatoare constiintei mele pentru asta... dar ziceam ca atunci cand chiar se va termina totul si voi inceta sa mai vreau si sa mai sper in acest vis stupid... cand voi trai iar numai pentru mine si imi voi recapata ambitiile... ma voi intoarce din drum si imi voi urma visul pe care il aveam inainte, caci niciodata nu e prea tarziu. Eh, cam asa a si fost. Long story short... I will live up to that dream/promise.
Meanwhile...
vreau foc de tabara, prieteni... cat inca mai pot!!! :(
luni, august 08, 2011
Unde dai ... si unde crapa
Tot cerul e retrograd... cam totul merge inapoi... doar avioanele inainte :)).
Eu am ramas pe loc :)).
Long story short, change of plans. Tocmai am avut o viziune care mi-a suflat ca e momentul sa o iau de la zero pe drumul pe care mi-l doresc cu adevarat. Inca nu e prea tarziu <3.
Eu am ramas pe loc :)).
Long story short, change of plans. Tocmai am avut o viziune care mi-a suflat ca e momentul sa o iau de la zero pe drumul pe care mi-l doresc cu adevarat. Inca nu e prea tarziu <3.
sâmbătă, august 06, 2011
Time... passes by and changes everything
Nu-mi vine sa cred cat de repede trece timpul. Astazi cam asta a fost tot ce m-a obsedat. Obisnuiam sa cred ca totul se petrece in slow motion ... ca lumea se misca prea lent, ca amintirile vor tine o vesnicie... dar imi dau seama ca nu e deloc asa.
Am nimerit intamplator pe pagini din trecut... pe care cand le citesc simt ca le-am trait (scris) intr-o alta viata. Imi amintesc perfect totul, dar ca si cum as fi vazut un film, as fi trait sentimentele odata cu protagonistii ce, intr-un mod ironic, nu ma includeau... dar totul este de parca empatia m-ar fi ajutat sa simt. Si atat. Acum totul este redus in intensitate si incerc sa mai mocnesc doar cateva sentimente.
Pe de alta parte, mai realizez ca tot ceea ce simtim este pur subiectiv, in sensul ca simtim numai pentru ca VREM NOI sa simtim... si chiar si cand credem ca nu putem, daca se intampla sa avem parte de "un dus rece" (nu literalmnete), care sa ne trezeasca la realitate, putem foarte usor sa nu mai simtim, sa refuzan sa o facem. Cam asa este si cu amintirile...
Si alt ceva legat de timp... si de trecerea luni. Acum, desi nu este mare lucru ceea ce urmeaza sa se intample - chit ca acum mi se traseaza coordonatele vietii, si poate doar dramatizez eu totul dar chiar imi place sa traiesc intens sentimentele si sa le dau culoare si intensitate - chiar ma gandesc cu melancolie la toate momentele frumoase. Nu imi vine sa cred de cat timp asteptam asta, nu imi vine sa cred cati oameni am reusit sa cunosc si sa cuceresc, chiar cu firea mea impulsiva, colerica si plicticoasa. Mereu am fost cea care vorbea mult si avea mereu o poveste de spus... dar aparent am gasit si oamenii care sa ma asculte. De-asta poate acum imi este atat de greu sa ma despart de ei. Am primit zilele astea cele mai calde si mai sincere imbratisari... si sunt fericita ca au fost si numeroase... ceea ce inseamna ca intr-adevar... am reusit sa acumulez o comoara mai mare decat as fi crezut.
In fine, tot legat de trecerea timpului... anul trecut pe vremea asta imi amintesc cum eram si eu la inceput, in bordul ITC-ului... si acum deja am fost la ultima sedinta... acum deja am stat si am admirat eu eforturile celoralti. Ma vad parca pe mine in acele zile...dar e atat de indepartat, timpul a reglat atat de multe... si nu ma mai recunosc. M-am maturizat chit ca uneori sunt imatura, m-am schimbat chit ca uneori sunt la fel. Nu stiu, e ciudat. Dar sunt fericita. Ma simt mai puternica, ma simt imuna, ma simt in regula si, desi sunt nimeni, ma simt cu adevarat cineva.
Va multumesc din suflet pentru aceasta intampinare superba de plecare. Datorita voua acum ma simt completa!
Ne auzim in cateva zile... am de terminat niste bagaje :)).
Am nimerit intamplator pe pagini din trecut... pe care cand le citesc simt ca le-am trait (scris) intr-o alta viata. Imi amintesc perfect totul, dar ca si cum as fi vazut un film, as fi trait sentimentele odata cu protagonistii ce, intr-un mod ironic, nu ma includeau... dar totul este de parca empatia m-ar fi ajutat sa simt. Si atat. Acum totul este redus in intensitate si incerc sa mai mocnesc doar cateva sentimente.
Pe de alta parte, mai realizez ca tot ceea ce simtim este pur subiectiv, in sensul ca simtim numai pentru ca VREM NOI sa simtim... si chiar si cand credem ca nu putem, daca se intampla sa avem parte de "un dus rece" (nu literalmnete), care sa ne trezeasca la realitate, putem foarte usor sa nu mai simtim, sa refuzan sa o facem. Cam asa este si cu amintirile...
Si alt ceva legat de timp... si de trecerea luni. Acum, desi nu este mare lucru ceea ce urmeaza sa se intample - chit ca acum mi se traseaza coordonatele vietii, si poate doar dramatizez eu totul dar chiar imi place sa traiesc intens sentimentele si sa le dau culoare si intensitate - chiar ma gandesc cu melancolie la toate momentele frumoase. Nu imi vine sa cred de cat timp asteptam asta, nu imi vine sa cred cati oameni am reusit sa cunosc si sa cuceresc, chiar cu firea mea impulsiva, colerica si plicticoasa. Mereu am fost cea care vorbea mult si avea mereu o poveste de spus... dar aparent am gasit si oamenii care sa ma asculte. De-asta poate acum imi este atat de greu sa ma despart de ei. Am primit zilele astea cele mai calde si mai sincere imbratisari... si sunt fericita ca au fost si numeroase... ceea ce inseamna ca intr-adevar... am reusit sa acumulez o comoara mai mare decat as fi crezut.
In fine, tot legat de trecerea timpului... anul trecut pe vremea asta imi amintesc cum eram si eu la inceput, in bordul ITC-ului... si acum deja am fost la ultima sedinta... acum deja am stat si am admirat eu eforturile celoralti. Ma vad parca pe mine in acele zile...dar e atat de indepartat, timpul a reglat atat de multe... si nu ma mai recunosc. M-am maturizat chit ca uneori sunt imatura, m-am schimbat chit ca uneori sunt la fel. Nu stiu, e ciudat. Dar sunt fericita. Ma simt mai puternica, ma simt imuna, ma simt in regula si, desi sunt nimeni, ma simt cu adevarat cineva.
Va multumesc din suflet pentru aceasta intampinare superba de plecare. Datorita voua acum ma simt completa!
Ne auzim in cateva zile... am de terminat niste bagaje :)).
Melancolie
Este ora 2:00... sunt atat de aproape de un moment pe care il astept de ani buni, si mai ales cu cea mai mare nerabdare de un an. Poate cel mai potrivit loc pentru a scrie ceea ce simt ar fi un jurnal intim, dar simt ca de ceva timp nu am mai fost eu insami, cea careia nu ii pasa de ce cred ceilalti si nu ii era frica sau rusine sa se vaite sau sa spuna ceea ce gandeste. Am ingropat o parte din mine pe care de bine de rau unii o iubeau si mi-au marturisit ca le lipseste, pentru a face pe plac celor ce nici macar nu deschideau ochii spre a vedea.
In fine, sunt foarte melancolica acum. Am trecut in ultimele 24 de ore prin multe zone ce mi-au trezit foarte multe amintiri... in timp ce impachetam parca citeam povestile hainelor si geamantanelor... sunt inconjurata de amintiri si vanata parca de ele.
In orice caz, viata mea s-a schimbat radical, gandurile mele sunt date peste cap... si intr-un timp mai putin sesizabil intreaga soarta va fi alta. Ceea ce s-a intamplat imi aminteste de bine cunoscutul efect fluture (butterfly effect).
Schimbarea a aparut foarte brusc. Multa lume a fost surprinsa cand a aflat ca duminica deja plec din Valcea... si spre marea mea surpriza, multa lume a vrut sa ne intalnim... unii mai sentimentali, altii mai putin... dar chiar inseamna enorm pentru mine, fiindca am realizat astfel cat de importanti sunt cei de langa noi. De mult am trait numai cu "ochii inchisi", fara sa fiu capabila sa vad ce oameni minunati sunt in jurul meu. Mai e putin si se fac 2 ani de cand inauguram prima zi a recunostintei... credeam ca va ramane traditie...si totusi cred ca ma voi reintoarce la ea si la mine insami. <3 E placut sentimentul.
Si ma gandesc... si suferinta e data cu un scop, caci daca nu ar fi existat ea... nu ne-am fi dat niciodata seama ce oameni minunati avem in jurul nostru :). Va iubesc.
PS: de cand au pus semnele de limitare de viteza la 50 km/h si camerele pe bulevard? :))
In fine, sunt foarte melancolica acum. Am trecut in ultimele 24 de ore prin multe zone ce mi-au trezit foarte multe amintiri... in timp ce impachetam parca citeam povestile hainelor si geamantanelor... sunt inconjurata de amintiri si vanata parca de ele.
In orice caz, viata mea s-a schimbat radical, gandurile mele sunt date peste cap... si intr-un timp mai putin sesizabil intreaga soarta va fi alta. Ceea ce s-a intamplat imi aminteste de bine cunoscutul efect fluture (butterfly effect).
Schimbarea a aparut foarte brusc. Multa lume a fost surprinsa cand a aflat ca duminica deja plec din Valcea... si spre marea mea surpriza, multa lume a vrut sa ne intalnim... unii mai sentimentali, altii mai putin... dar chiar inseamna enorm pentru mine, fiindca am realizat astfel cat de importanti sunt cei de langa noi. De mult am trait numai cu "ochii inchisi", fara sa fiu capabila sa vad ce oameni minunati sunt in jurul meu. Mai e putin si se fac 2 ani de cand inauguram prima zi a recunostintei... credeam ca va ramane traditie...si totusi cred ca ma voi reintoarce la ea si la mine insami. <3 E placut sentimentul.
Si ma gandesc... si suferinta e data cu un scop, caci daca nu ar fi existat ea... nu ne-am fi dat niciodata seama ce oameni minunati avem in jurul nostru :). Va iubesc.
PS: de cand au pus semnele de limitare de viteza la 50 km/h si camerele pe bulevard? :))
luni, august 01, 2011
duminică, iulie 31, 2011
Dilema
... Cu ce imi mai pierd si eu timpul :)).
Ziceam ieri ca joc LoL fiindca sunt plictisita...si ca sunt destul de praf la jocul asta. Ei bine, deocamdata inca mai testez eroi. Azi am ajuns la Shen... si acum dilema mea este (mai exact primul lucru ce mi-a venit in minte de cand l-am selectat)... Is it me or he looks just like Sub Zero from Mortal Kombat? :))
Ziceam ieri ca joc LoL fiindca sunt plictisita...si ca sunt destul de praf la jocul asta. Ei bine, deocamdata inca mai testez eroi. Azi am ajuns la Shen... si acum dilema mea este (mai exact primul lucru ce mi-a venit in minte de cand l-am selectat)... Is it me or he looks just like Sub Zero from Mortal Kombat? :))
sâmbătă, iulie 30, 2011
This should just do
Well... I am bored as hell. I have just finished all the Tv series I've been watching lately and have nothing to do. I mean I could do my luggage or tidy this whole place up, cuz it looks like a damn mess, but... I'm just too lazy for that right now.
I don't wanna go out either. At least not today. This whole National Anthem's parade is getting on my nerves and I'm just so sick of queues, people, sunshine, rain and so on. Still, I wanna do something funny. I could go to the seaside, or... driving, but I just am not in either of the necessary moods to do that. I'm bored. I just wanna eat chocolate, ice cream and watch some good comedies.
Can't wait to get my room in Denmark. I'm pretty excited to start a new life, even though I know it's gonna be pretty hard. Can't wait to meet new people, make new friends, forget all the shitty things, work, go shopping, have projects done again, maybe start my own business :>. God knows. I'm pretty excited about College.
Oooor... maybe I'm just bored and not willing to do anything about it because I'm too lazy for that as well. I really need to play Word of Warcraft :)). I miss doing that... and I suck at League of Legends.
I don't wanna go out either. At least not today. This whole National Anthem's parade is getting on my nerves and I'm just so sick of queues, people, sunshine, rain and so on. Still, I wanna do something funny. I could go to the seaside, or... driving, but I just am not in either of the necessary moods to do that. I'm bored. I just wanna eat chocolate, ice cream and watch some good comedies.
Can't wait to get my room in Denmark. I'm pretty excited to start a new life, even though I know it's gonna be pretty hard. Can't wait to meet new people, make new friends, forget all the shitty things, work, go shopping, have projects done again, maybe start my own business :>. God knows. I'm pretty excited about College.
Oooor... maybe I'm just bored and not willing to do anything about it because I'm too lazy for that as well. I really need to play Word of Warcraft :)). I miss doing that... and I suck at League of Legends.
joi, iulie 28, 2011
Durere...
Dupa 3 saptamani... mi-am dat jos gipsul. Mi-am dorit asta de atat de multa vreme... si acum incep sa cred ca a fost cel mai prost pas pe care il puteam face. Imi dau seama ca o durere exteriorizata, vizibila, este mult mai suportabila decat una interiorizata. Cand este vizibila, automat primesti protectie, esti sustinut (vezi gips), si cand durerea nu mai este atat de vizibila si iti pierzi sprijinul... atunci incepe adevarata durere. Atunci intreg organismul lupta singur, fiecare apropiere de sfera durerii aduce un nou val, imens, de suferinta... si chiar cea mai mica zgarietura ori atingere poate provoca leziuni.
Atunci cand rana pare sa se vindece, ei bine, abia atunci incepe durerea adevarata.
Nu stiu daca este strict valabil pentru rupturi osoase sau este o cugetare generala. Tot drumul de intoarcere de la spital m-am gandit la asta, si tind sa cred ca nu este asa. Doctorul zicea ca poate dura pana la cateva saptamani sa pot strange dinnou pumnul. Degetele mi-au ramas intepenite si fiecare exercitiu forteaza si aduce arsuri... cea mai mica zgarietura acum se resimte mai puternic ca niciodata... si cea mai mica atingere. Nu mai am control asupra propriei maini (din incheietura), daca o las nesustinuta cade si doare :|. Nu inteleg. Poate ca m-am grabit sa ma declar vindecata. Poate ca inca nu a sosit timpul... poate ca nu noi decidem cand o rana este vindecata, ci doar timpul poate face asta... si poate ca ne dam seama ca a trecut abia cand nu o mai sesizam si realizam dintr-o data ca a trecut ceva de cand nu ne-am mai gandit, nu am mai simtit... nu a mai durut.
Oricum, o persoana inteleapta imi spunea candva "ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual". Mi-am facut-o cu MANA mea ... ironic.
TOATA durerea... poate e normal sa suferim, dar intr-o zi, sper, vom fi suficient de puternici si de norocosi sa uitam.
Atunci cand rana pare sa se vindece, ei bine, abia atunci incepe durerea adevarata.
Nu stiu daca este strict valabil pentru rupturi osoase sau este o cugetare generala. Tot drumul de intoarcere de la spital m-am gandit la asta, si tind sa cred ca nu este asa. Doctorul zicea ca poate dura pana la cateva saptamani sa pot strange dinnou pumnul. Degetele mi-au ramas intepenite si fiecare exercitiu forteaza si aduce arsuri... cea mai mica zgarietura acum se resimte mai puternic ca niciodata... si cea mai mica atingere. Nu mai am control asupra propriei maini (din incheietura), daca o las nesustinuta cade si doare :|. Nu inteleg. Poate ca m-am grabit sa ma declar vindecata. Poate ca inca nu a sosit timpul... poate ca nu noi decidem cand o rana este vindecata, ci doar timpul poate face asta... si poate ca ne dam seama ca a trecut abia cand nu o mai sesizam si realizam dintr-o data ca a trecut ceva de cand nu ne-am mai gandit, nu am mai simtit... nu a mai durut.
Oricum, o persoana inteleapta imi spunea candva "ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual". Mi-am facut-o cu MANA mea ... ironic.
TOATA durerea... poate e normal sa suferim, dar intr-o zi, sper, vom fi suficient de puternici si de norocosi sa uitam.
miercuri, iulie 27, 2011
Studiu
Zilele astea am stat mai mult pe la tara sa ma oxigenez... sa-mi curat mintea de toata poluarea orasului astuia nenorocit. In fine, speram sa pot medita mai mult la problemele nerezolvate ale stelelor, dar sincer... nu prea m-am putut concentra nici macar la filosofii de doi bani. In schimb, din lipsa de tehnologie prea avansata si multumita scumpului meu Blacky, m-am axat mai mult pe studiul personalitatii umane, mai exact treaba aceea legata de personalitatea caine vs personalitatea pisica.
Internetul (mai ales in ceea ce priveste site-urile straine) ofera foarte multe informatii legate de acest subiect. In orice caz, am reusit in sfarsit sa inteleg exact ce presupune acest lucru.
Intotdeauna am crezut ca am personalitate de pisica, pentru ca obisnuiam sa ma consider singuratica, rea, mi se spunea ca sunt ca o pisicuta, ca imi place sa ma alint singura, uneori chiar ca sunt parsiva ca o pisica... eram alintata cu nume precum "pisicuta", "motanas", "pisoi" samd... desi daca stau sa ma gandesc mai bine, poate ca nu suna foarte bine sa fiu alintata "catea"sau "javra":))... chit ca nu exclud asocierea mea cu asfel de nume de alint.
In orice caz, de cand ma stiu, singura mea interactiune cu pisicile consta in a le tachina, a le lasa sa ma zgarie de dragul chinurilor pe care le suportau. Niciodata nu am suportat matzele... ma enerveaza terbili, fara ca macar sa stiu de ce. Nu de putine ori am fost intrebata ce am cu ele si sincer, niciodata nu am stiut sa dau un raspus, cum nici acum nu stiu, insa de fiecare data am simtit aceeasi ingrosare a pielii si necesitate de a spune ca sunt scarboase, parsive, deloc loiale, prea egoiste, lenese samd. pe cand, daca as fi fost intrebata de caini... aveam cele mai dulci cuvinte.
Acum ca am citit mai multe despre "diagnosticarea" personalitatilor noastre animale, mi-am dat seama ca doar o masca a mea era felina, adevarata mea personalitate este 100% canina.
Citisem despre personalitatea canina ca se manifesta in special prin extraversie, necesitatea de a avea permanent pe cineva aproape, dependenta si loialitate fata de cei apropiati, fire jucausa, mereu activa, mereu pe fuga si despre aceea felina ca este specifica firilor introvertite, ce se simt suficiente siesi, ce prefera sa stea in casa, mai egoiste, pot renunta mai usor la oameni in favoarea propriilor principii si valori morale, comode, se complac in tot, nu lupta decat in cazuri extreme pentru ceea ce vor.
Eh, apoi, urmarind jucausul meu "copil", Blacky, am realizat ca nu degeaba spune mami ca imi seamana mie in totalitate... si nu degeaba nu mi-e frica de caini si ii iubesc atat de mult.
Si tot cu gandul la teoria asta am inteles de ce sunt persoane pe care nu le pot intelege :)) si le judec pentru firea pasiva. Si da, majoritatea au cel putin o pisica.
Aparent vorba doar de diferentele dintre noi. Sigur ca daca am spus ca nu inteleg iubitorii de pisici, pisicile si personalitatile asociate acestora, nu inseamna ca nu ma atrag, nu ma fascineaza sau am ceva cu acestea.
Era doar un fapt divers :).
All my dog people should know.
Internetul (mai ales in ceea ce priveste site-urile straine) ofera foarte multe informatii legate de acest subiect. In orice caz, am reusit in sfarsit sa inteleg exact ce presupune acest lucru.
Intotdeauna am crezut ca am personalitate de pisica, pentru ca obisnuiam sa ma consider singuratica, rea, mi se spunea ca sunt ca o pisicuta, ca imi place sa ma alint singura, uneori chiar ca sunt parsiva ca o pisica... eram alintata cu nume precum "pisicuta", "motanas", "pisoi" samd... desi daca stau sa ma gandesc mai bine, poate ca nu suna foarte bine sa fiu alintata "catea"sau "javra":))... chit ca nu exclud asocierea mea cu asfel de nume de alint.
In orice caz, de cand ma stiu, singura mea interactiune cu pisicile consta in a le tachina, a le lasa sa ma zgarie de dragul chinurilor pe care le suportau. Niciodata nu am suportat matzele... ma enerveaza terbili, fara ca macar sa stiu de ce. Nu de putine ori am fost intrebata ce am cu ele si sincer, niciodata nu am stiut sa dau un raspus, cum nici acum nu stiu, insa de fiecare data am simtit aceeasi ingrosare a pielii si necesitate de a spune ca sunt scarboase, parsive, deloc loiale, prea egoiste, lenese samd. pe cand, daca as fi fost intrebata de caini... aveam cele mai dulci cuvinte.
Acum ca am citit mai multe despre "diagnosticarea" personalitatilor noastre animale, mi-am dat seama ca doar o masca a mea era felina, adevarata mea personalitate este 100% canina.
Citisem despre personalitatea canina ca se manifesta in special prin extraversie, necesitatea de a avea permanent pe cineva aproape, dependenta si loialitate fata de cei apropiati, fire jucausa, mereu activa, mereu pe fuga si despre aceea felina ca este specifica firilor introvertite, ce se simt suficiente siesi, ce prefera sa stea in casa, mai egoiste, pot renunta mai usor la oameni in favoarea propriilor principii si valori morale, comode, se complac in tot, nu lupta decat in cazuri extreme pentru ceea ce vor.
Eh, apoi, urmarind jucausul meu "copil", Blacky, am realizat ca nu degeaba spune mami ca imi seamana mie in totalitate... si nu degeaba nu mi-e frica de caini si ii iubesc atat de mult.
Si tot cu gandul la teoria asta am inteles de ce sunt persoane pe care nu le pot intelege :)) si le judec pentru firea pasiva. Si da, majoritatea au cel putin o pisica.
Aparent vorba doar de diferentele dintre noi. Sigur ca daca am spus ca nu inteleg iubitorii de pisici, pisicile si personalitatile asociate acestora, nu inseamna ca nu ma atrag, nu ma fascineaza sau am ceva cu acestea.
Era doar un fapt divers :).
All my dog people should know.
joi, iulie 21, 2011
joi, iulie 14, 2011
This should have been something...
... really special.
But everything is a mess and things can not be as they used to be a lifetime ago or half a life time.
I have no words left.
I just need you to stay quiet and never let me go.
But everything is a mess and things can not be as they used to be a lifetime ago or half a life time.
I have no words left.
I just need you to stay quiet and never let me go.
miercuri, iulie 06, 2011
Ouch.
How many of you really freak out when something new is about to happen?
M-am obişnuit atât de mult cu toate chestiile astea mărunte, cu programe prost întemeiate, cu speranţe, cu aşteptări idioate, încât acum, când mă apropi de schimbări majore, realizez că sunt într-adevăr o "control freak".
Mi-e atât de teamă de clipa în care toate sentimentele de acum, atât bucuriile cât şi durerile, vor dispărea şi vor rămâne doar umbre a ceea ce trăiesc acum, amintiri la care îmi va fi frică să mă mai întorc. Viaţa merge înainte dar mi-e frică să înaintez cu ea. E ciudat să mă regăsesc aici. Poate e doar un moment mai melancolic dar mi-e frică să mă maturizez, mi-e frică de acea independenţă mult aşteptată, mi-e frică de singurătatea clipei, de oscilaţii, de "linişte". Îmi place haosul momentului, îmi iubesc prietenii credincioşi ... şi da, chiar nu vreau să plec prea curând. Urăesc când fac lucruri pentru viitorul meu şi-mi neglijez prezentul.
Dacă aş putea trăi mai multe vieţi, dacă aş fi nemuritoare... aş rămâne aici până ce aş termina de savurat şi ultima picătură din seva prieteniei şi a tinereţii. Pentru prima dată chiar mi-e frică. Am tendinţa să exagerez cu tot, crizez aiurea... dar ştiu că nu îmi pot lua prietenii cu mine decât în inimă şi, din păcate, nu este suficient.
... Vreau să pot aprecia mai mult la momentul potrivit. I don't wanna make a memory.
M-am obişnuit atât de mult cu toate chestiile astea mărunte, cu programe prost întemeiate, cu speranţe, cu aşteptări idioate, încât acum, când mă apropi de schimbări majore, realizez că sunt într-adevăr o "control freak".
Mi-e atât de teamă de clipa în care toate sentimentele de acum, atât bucuriile cât şi durerile, vor dispărea şi vor rămâne doar umbre a ceea ce trăiesc acum, amintiri la care îmi va fi frică să mă mai întorc. Viaţa merge înainte dar mi-e frică să înaintez cu ea. E ciudat să mă regăsesc aici. Poate e doar un moment mai melancolic dar mi-e frică să mă maturizez, mi-e frică de acea independenţă mult aşteptată, mi-e frică de singurătatea clipei, de oscilaţii, de "linişte". Îmi place haosul momentului, îmi iubesc prietenii credincioşi ... şi da, chiar nu vreau să plec prea curând. Urăesc când fac lucruri pentru viitorul meu şi-mi neglijez prezentul.
Dacă aş putea trăi mai multe vieţi, dacă aş fi nemuritoare... aş rămâne aici până ce aş termina de savurat şi ultima picătură din seva prieteniei şi a tinereţii. Pentru prima dată chiar mi-e frică. Am tendinţa să exagerez cu tot, crizez aiurea... dar ştiu că nu îmi pot lua prietenii cu mine decât în inimă şi, din păcate, nu este suficient.
... Vreau să pot aprecia mai mult la momentul potrivit. I don't wanna make a memory.
marți, iulie 05, 2011
Astăzi e ziua mea...
... zi frumoasă ca noaptea =))).
Am plecat azinoapte, târziu, la Călimăneşti la mami şi la tati. Mi-am dat seama cât de specială mă vor face să mă simt eu dimineaţa. Nu ştiu de ce este atât de importantă pentru mine ziua aceasta... în fiecare an. Pun mare preţ pe ea chiar dacă poate nu am lăsat până acum să se vadă.
M-am trezit cu nasul înfundat şi roşu în gât, după un coşmar... fredonând "Astăzi e ziua ta...".
Deşi nu am cea mai bună stare... sunt fericită. Când am ajuns de dimineaţă acasă am fost surprinsă când am găsit 58 de mesaje de "la mulţi ani"... 58!!! Şi este abia 10 dimineaţa. Vai, 10 fix chiar <3.
Nu ştiu pentru câţi din aceşti oameni chiar contez... dar şi dacă pentru 10% din ei însemn cu adevărat ceva, sunt extraordinar de fericită!
Mulţumesc enorm tuturor celor ce s-au gândit la mine astăzi şi mi-au scris ori m-au sunat!
Vă iubesc enorm, mi-aţi făcut ziua frumoasă!
Am plecat azinoapte, târziu, la Călimăneşti la mami şi la tati. Mi-am dat seama cât de specială mă vor face să mă simt eu dimineaţa. Nu ştiu de ce este atât de importantă pentru mine ziua aceasta... în fiecare an. Pun mare preţ pe ea chiar dacă poate nu am lăsat până acum să se vadă.
M-am trezit cu nasul înfundat şi roşu în gât, după un coşmar... fredonând "Astăzi e ziua ta...".
Deşi nu am cea mai bună stare... sunt fericită. Când am ajuns de dimineaţă acasă am fost surprinsă când am găsit 58 de mesaje de "la mulţi ani"... 58!!! Şi este abia 10 dimineaţa. Vai, 10 fix chiar <3.
Nu ştiu pentru câţi din aceşti oameni chiar contez... dar şi dacă pentru 10% din ei însemn cu adevărat ceva, sunt extraordinar de fericită!
Mulţumesc enorm tuturor celor ce s-au gândit la mine astăzi şi mi-au scris ori m-au sunat!
Vă iubesc enorm, mi-aţi făcut ziua frumoasă!
luni, iulie 04, 2011
Ante inter şi post
Here I am... standing here...
S-a terminat şi bacul. Recunosc, nu m-am stresat deloc cu el, nu am învăţat nimic, mai mult din ambiţia de a-mi vedea adevărata valoare de 4 ani (îmi permiteam oricum luxul fiindca nu îmi trebuie media de la bac) şi am avut o surpriză extraordinar de plăcută. Aparent s-a meritat să fiu atentă la ore în cei 4 ani de liceu, chit că nu am fost chiar cel mai exemplar elev la capitolul prezenţă.
Sunt foarte fericită din acest punct de vedere. Am avut nişte profesori care într-adevăr au reuşit să se facă ascultaţi şi auziţi şi să-şi lase amprenta asupra mea.
Pe de altă parte sunt melancolică. Simt cum ceva din mine lipseşte mai mult ca niciodată. Mi-am schimbat buletinul (la 19 ani)... mi-am schimbat vechile obiceiuri, dorinţele, ambiţiile şi cam tot ce mă definea superficial. Mi-am schimbat mediul şi în curând voi schimba şi ţara. Prefixul la anu.
N-am niciun fel de dorinţă pentru mâine. Mă simt dezamăgită şi totodată împlinită. Material am tot ce mi-aş putea dori. Nu cred să îmi lipsească nimic. Profesional asemenea... în rest mă simt descoperită. Ca şi cum aş purta totuşi o haină, însă una veche şi cu multe găuri şi cârpeli... şi plină de praf. E totuşi o haină, îmi ţine de cald... dar...
Mda. M-am culcat târziu azinoapte şi de dimineaţă am avut un moment de "somnambulism" :)))). Poate şi de-asta vorbesc acum atât, poate de-asta am chef să trăncăn... poate că nu ştiu. Mi-e somn şi mâine schimb sufixul. Mâine ar trebui să fie special... dar n-am nimic în plan. Mă tem că va fi o zi ca oricare alta în care mă voi strădui să uit că mi-am dorit ceva special.
Sunt obosită.
Cred că mă culc.
Best wishes!
S-a terminat şi bacul. Recunosc, nu m-am stresat deloc cu el, nu am învăţat nimic, mai mult din ambiţia de a-mi vedea adevărata valoare de 4 ani (îmi permiteam oricum luxul fiindca nu îmi trebuie media de la bac) şi am avut o surpriză extraordinar de plăcută. Aparent s-a meritat să fiu atentă la ore în cei 4 ani de liceu, chit că nu am fost chiar cel mai exemplar elev la capitolul prezenţă.
Sunt foarte fericită din acest punct de vedere. Am avut nişte profesori care într-adevăr au reuşit să se facă ascultaţi şi auziţi şi să-şi lase amprenta asupra mea.
Pe de altă parte sunt melancolică. Simt cum ceva din mine lipseşte mai mult ca niciodată. Mi-am schimbat buletinul (la 19 ani)... mi-am schimbat vechile obiceiuri, dorinţele, ambiţiile şi cam tot ce mă definea superficial. Mi-am schimbat mediul şi în curând voi schimba şi ţara. Prefixul la anu.
N-am niciun fel de dorinţă pentru mâine. Mă simt dezamăgită şi totodată împlinită. Material am tot ce mi-aş putea dori. Nu cred să îmi lipsească nimic. Profesional asemenea... în rest mă simt descoperită. Ca şi cum aş purta totuşi o haină, însă una veche şi cu multe găuri şi cârpeli... şi plină de praf. E totuşi o haină, îmi ţine de cald... dar...
Mda. M-am culcat târziu azinoapte şi de dimineaţă am avut un moment de "somnambulism" :)))). Poate şi de-asta vorbesc acum atât, poate de-asta am chef să trăncăn... poate că nu ştiu. Mi-e somn şi mâine schimb sufixul. Mâine ar trebui să fie special... dar n-am nimic în plan. Mă tem că va fi o zi ca oricare alta în care mă voi strădui să uit că mi-am dorit ceva special.
Sunt obosită.
Cred că mă culc.
Best wishes!
luni, iunie 20, 2011
Birthday wish
Well... there are only two weeks left til my birthday... and I know I used to have really sophisticate and expensive tastes, but for now I just wanna have fun...
So all I want for my B-Day is
this beautiful A3 Cabrio, red, 2.0 TDI, 6 speeds, manual transmission, 140 HP - just enough...
So, have I been a good girl? :o3
So all I want for my B-Day is
this beautiful A3 Cabrio, red, 2.0 TDI, 6 speeds, manual transmission, 140 HP - just enough...
So, have I been a good girl? :o3
joi, iunie 16, 2011
joi, iunie 09, 2011
Soliloquy
A soliloquy is a monologue in which someone gives voice to his or her deep feelings. Shakespeare used this device a lot in his plays: one of the most famous begins, 'To be or not to be. . . .' In this exercise, continuing the process of getting in touch with your existing beliefs about creativity, you're going to give voice to the right side of your brain, the part associated with creativity and intuition.
Fill in the following blanks as you believe your right brain would. Have fun, lighten up, and write down whatever comes to you. Don't censor yourself.
I am the spirit of ------------------ an old mage
I have traveled ------------------- through time and space
I have met -------------------- my soul sister
I have conquered ------------------ death
I have learned ------------------- to forgive
I have tried and failed --------------- to forget
I am stuck on ------------------- my future
I yearn for -------------------- my past.
Fill in the following blanks as you believe your right brain would. Have fun, lighten up, and write down whatever comes to you. Don't censor yourself.
I am the spirit of ------------------ an old mage
I have traveled ------------------- through time and space
I have met -------------------- my soul sister
I have conquered ------------------ death
I have learned ------------------- to forgive
I have tried and failed --------------- to forget
I am stuck on ------------------- my future
I yearn for -------------------- my past.
luni, iunie 06, 2011
duminică, mai 29, 2011
About me
I wish you could excuse my insecurities... but there are times when I wish I wasn't this lonely and I was allowed to feel. You want me to be strong and reasonable, but I am a lover, not a fighter...
I am the girl that screams when she feels afraid or alone... or even sorry.
I am the one that laughs when she does a mistake... and it happens quite often.
I am the one that wants to be there for you... the one that started a major life change because of all the small things.
I am not a prodigy.
I am the clumsy girl that likes partying and being with you. YOU!
I am the one that likes to help you with your hangover.
I am that girl that is never afraid to play dirty.
I cry when I miss you, I act stupid... and all I need is to know you want to be there.
You... on the other hand, you are the one that used to be my perfect guy.
Please excuse me for getting old.
I used to be someone different.
...
I love you.
I am the girl that screams when she feels afraid or alone... or even sorry.
I am the one that laughs when she does a mistake... and it happens quite often.
I am the one that wants to be there for you... the one that started a major life change because of all the small things.
I am not a prodigy.
I am the clumsy girl that likes partying and being with you. YOU!
I am the one that likes to help you with your hangover.
I am that girl that is never afraid to play dirty.
I cry when I miss you, I act stupid... and all I need is to know you want to be there.
You... on the other hand, you are the one that used to be my perfect guy.
Please excuse me for getting old.
I used to be someone different.
...
I love you.
miercuri, mai 18, 2011
Banchet, 13 mai 2011
... Superb! Am fost într-adevăr ca o familie! Pe zi ce trece încep să regret tot mai mult că nu am făcut lucrurile corect la timpul lor. Liceu era pentru distracţie, pentru colegi, pentru zâmbete continue şi nebunii. E trist cum recuperăm pe ultima sută de metri. Sper să nu pierd şi facultatea la fel...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Nu ştiu ce m-a apucat (fiindcă e total atipic mie, dar deh... vârsta) să fac un top 20 cei mai "buni" tipi... :)))) (da, bine, nu ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM...