Noaptea mea...
se împrăştie pe asfalt.
Şi nu mai ştiu nimic.
Nici măcar de ce despărţeam odinioară stele,
şi mă simt atât de presată de cer
încât îmi vine să-l scuip.
Şi ziua ta e pretutindeni
pe cer.
Şi poţi respira în voie,
fără a te mai izbi de galaxiile nopţii mele.
Nu mă-nţelegi.
Nici nu ai cum să o faci
căci tu nu trăieşti cu-n ochi închis,
în întunericul catacractei neoperate
şi în lumina nopţii.
Ştii tu, cea de pe asfalt.
Dă-mi cristalinul tău sănătos,
şi voi uita de noapte,
ori de asfaltul plin de gropi
în care se varsă luminătorii
Nopţii mele.
4 comentarii:
Hei
Si mie mi-e dor de tine si de toata clasa.
Da,ai vazut cate cadouri am primit ? A fost foarte frumos..Au cam uitat de Spiritul Craciunului dar si s-au ocupat de cadouri si de decorarea casei..dar a fost bine
Iti doresc un An Nou fericit! Sper sa ti se indeplineasca toate rezolutiile si salutari catre 11B
pupici
Multumim, multumim...dar nu imi vine sa cred ca ai uitat ce clasa suntem [-(
11 F!! [-(
:)) :*
Scrii poezii. De cand?
:*
Am pierdut un pariu.
Trimiteți un comentariu