Enervant

Ai mâncat vreodată fotografii ale unor mâncăruri extraordinare sperând să simţi gustul în realitate? Dar nu l-ai simţit, nu? În schimb ai rămas cu un gust amar şi fad.
Ei bine... din fericire nu am experimentat acest lucru niciodată, dar de vreo câteva zile, tot mai pronunţat, trăiesc ceva similar: nu mai am gust. Nu mai am miros. NIMIC. Poate să miroasă a toate delicatesurile din lume... eu nu simt nimic. Poţi să dai drumul excrementelor dintr-o crescătorie de găini... nu simt nimic. Şi e bine, asta nu mă deranjează... dar... de aici şi până la ajunge să mă gândesc la sărmăluţe cu mămăliguţă, să le doresc atât de tare, să le obţin şi introducându-le în cavitatea bucală să constat că... NU AU GUST! THE FUCK DUDE!!! ... e mare lucru. Într-un sens rău. Mă enervează cumplit. Că mănânc lucernă, varză, carne sau rahat ... e tot una. În fine, poate diferenţele se fac în consistenţă şi textură (dacă se poate vorbi de aşa ceva în acest caz). Deci: urăsc răcelile. Şi urăsc să am sinuzită. Mi-a ajuns că toată vara mi-am simţit decât mirosul propriilor mucozităţi, iar acest lucru s-a diminuat abia după ce am făcut puncţii. Oare acolo ajung şi în primăvară?

Off.. până una alta... revin la mestecatul de...mda.