Mda.

Sunt zob. A trecut mult timp de când am mai fost atât de implicată într-un proiect şi mai ales de când am mai vorbit atât de mult la telefon. Nu prea mai eram obişnuită să-l aud sunând. Nu ştiu de ce dar mă simt vlăguită.
N-am chef să mă gândesc la metempsihoză. Nu am chef să mă enervez, nu am chef să mă gândesc şi nici timp să fac astea. Căci de aş avea, aş lăsa pe cineva într-o baltă de sânge fără motiv. Este interesant cum, de la o vreme, mi-a reînviat sadismul. Poate e adevărat. Eu nu voi fi chirurg, voi fi criminal. Şi dacă jocul ăsta prost de-a fanatismul şi pupatul în fund nu va înceta, cred că îmi voi aminti cum e să am o proastă reputaţie pentru nimic. Eh. Totuşi. Am să pretind că nu îmi pasă - fiindcă la urma urmei totul se datorează oboselii.
Şi totuşi, una din două trebuie să se retragă şi, pentru că nu am chef de jocuri tâmpite, cred că dacă nu va înceta, mă voi retrage eu. Mi-e scârbă de atitudinea asta.