Durere

Voia bună ce mă însoţea în clipa în care am închis ochii, azinoapte, alături de aceea din momentul trezirii... au fost cu totul anihilate de starea ce mă apasă acum, că am văzut că ninge, e ciorofleaşcă şi mi s-au dat toate planurile peste cap. Ştiu că ar trebui să accept lucrurile aşa cum sunt şi să nu mă agit dar... port pe umeri o povară mult prea grea. Sunt deprimată şi mă abţin cât pot să nu mă gândesc la nimic şi să nu lăcrimez. Nici mintea nu-mi ia un traseu prea bun, nu mă pot concentra decât la peisajul oribil de afară. Oficial urăsc zăpada. Urăsc iarna! Awhhh!!!
Deja mă doare capul de nervi şi când mă gândesc că mâine trebuie iar să merg la şcoală, că vine o perioadă în care toată lumea ne va stresa cu sarcini noi, când sufletul meu e bucăţele şi eu mă străduiesc să găsesc în mine forţa de a nu înnebuni...